Pentru ca sa se roage cineva asa cum se cuvine, trebuie multa osteneala, lupta multa. Nu este cu putinta imediat sau in scurt timp sa-ti indrepti mintea si inima catre Dumnezeu. Dar ce se dobandeste in lume atat de usor, de repede si fara osteneala?
Ce arta, ce stiinta, ce mangaiere duhovniceasca? De aceea, sa te rogi. Chiar daca vezi in rugaciune multa osteneala, si nici o multumire, sa te rogi [in continuare] cu ravna si grija. Sa te obisnuiesti pe tine la rugaciune si la convorbirea cu Dumnezeu. Sa te ostenesti pe cat poti sa aduni si sa cercetezi gandurile tale rasfirate, scrie altarulcredintei.md.
Astfel, putin cate putin, rugaciunea ta va deveni din ce in ce mai usoara. Vei incepe si tu sa simti o mangaiere dulce, iar daca depui osteneala adevarata, Duhul Sfant, vazand truda si autenticitatea dorintei tale, te va ajuta degraba. Si dupa ce intra inlauntrul tau, te va invata rugaciunea adevarata. Dumnezeu ne cere sa ne rugam neincetat (I Tesaloniceni 5, 17).
Multi zic: „Cum este cu putinta sa ne rugam neincetat, de vreme ce vietuim in lume? Daca ne preocupam doar cu rugaciunea, cand vom implini indatoririle noastre si ne vom ocupa de treburile noastre?”. Desigur ca nu putem sa facem rugaciune neintrerupta in exterior, adica sa stam intotdeauna in stare de rugaciune, pentru ca trebuie sa si lucram si sa implinim multe alte nevoi ale noastre. Cel care simte, insa, saracia lui launtrica, nu va inceta sa se roage, orice lucru ar avea. (Sfantul Inochentie al Moscovei)
Glasul Sfintilor Parinti, traducere de Parintele Victor Mihalache, Editura Egumenita, 2008, pp. 349-350
