Multi atei considera ca acest Univers si ca aceasta viata au aparut “instantaneu”, “prin sansa”, fara interventia cuiva, adica a unui Creator. Sa intram putin in fizica si sa vedem care sunt sansele unei asemenea aparitii “aleatoare” a Universului si a vietii.
Astronomii au descoperit ca parametrii si caracteristicile Universului si sistemului nostru solar au fost atat de fin acordate incat doar un Creator inteligent le-ar fi putut organiza. “Intamplarea” nu-si poate avea locul in acest “mare proiect al Universului”, scrie secretulcunoasterii.ro.
Sa vedem astfel care sunt parametrii Universului care au dat nastere acestui Cosmos si care au facut posibila aparitia vietii:
1)Masa solara:
– daca ar fi fost mai mare de 1,4: nicio stea alba (asemenea Soarelui nostru) nu ar putea rezista in timp, caci s-ar prabusi in ea insasi.
– daca ar fi fost mai mica de 0,8: nu s-ar mai putea forma stele albe, ca urmare a lipsei productiei de elemente grele.
2) Forta nucleara tare:
– daca ar fi mai mare: nu ar mai exista hidr ogen si nucleii esentiali vietii ar fi instabili;
– daca ar fi mai mica: nu ar mai exista alte elemente decat hidr ogenul.
3) Forta nucleara slaba:
– daca ar fi fost mai mare: tot hidr ogenul ar fi fost convertit in heliu, la inceputul Universului, si astfel ar fi existat prea multe elemente grele;
– daca ar fi fost mai mica: nu s-ar fi produs heliu, la inceputul Universului, si nu ar fi fost destule elemente grele.
4) Forta electromagnetica:
– daca ar fi fost mai mare: nu ar mai fi existat legaturi chimice; elementele mai masive decat borul sunt instabile la fisiune;
– daca ar fi fost mai mica: nu ar mai fi existat legaturi chimice.
5) Raportul intre protoni si electroni:
– daca ar fi fost mai mare: electromagnetismul ar fi dominat gravitatia, prevenind formarea galaxiilor, stelelor si planetelor;
– daca ar fi fost mai mic: electromagnetismul ar fi dominat gravitatia, prevenind formarea galaxiilor, stelelor si planetelor.
6) Raportul dintre masa electronului si masa protonului:
– daca ar fi fost mai mare: nu ar mai fi existat legaturi chimice;
– daca ar fi fost mai mica: nu ar mai fi existat legaturi chimice.
7) Rata expansiunii Universului:
– daca ar fi fost mai mare: n-ar mai fi existat formarea galaxiilor;
– daca ar fi fost mai mica: Universul s-ar fi prabusit inainte de formarea stelelor.
8 ) Nivelul de entropie al Universului:
– daca ar fi fost mai mare: condensarea stelelor nu s-ar fi putut forma in cadrul protogalaxiilor;
– daca ar fi fost mai mic: nu s-ar mai fi format protogalaxiile.
9) Densitatea masei Universului:
– daca ar fi fost mai mare: prea mult deuteriu de la Big Bang, astfel ca stelele ar fi aparut prea rapid;
– daca ar fi fost mai mica: nu ar mai fi existat heliu din Big Bang, astfel ca nu ar mai fi fost destule elemente grele.
10) Varsta Universului:
– daca ar fi fost mai mare: nu ar mai fi existat stele asemenea Soarelui, intr-o faza stabila de ardere, in partea potrivita a galaxiei;
– daca ar fi fost mai mica: stelele asemenea Soarelui, intr-o faza stabila de ardere, inca nu s-ar fi format.
11) Uniformitatea initiala a radiatiilor:
– daca ar fi fost mai slaba: stelele, aglomeratiile de stele si galaxiile nu s-ar fi format;
– daca ar fi fost mai puternica: Universul ar fi fost in prezent doar format din gauri negre si spatiu gol.
12) Distanta medie fata de stele:
– daca ar fi fost mai mare: densitatea elementelor grele ar fi fost prea mica pentru crearea planetelor solide (cum este Pamantul);
– daca ar fi fost mai mica: orbitele planetare ar fi fost destabilizate.
13) Luminozitatea solara:
– daca ar fi aparut prea devreme: ar fi aparut efectul de sera;
– daca ar fi aparut prea tarziu: ar fi existat doar oceane inghetate pe Pamant.
14) Constanta structurii fine (o functie de trei constante fundamentale: constanta Planck, viteza luminii si sarcina elementara):
– daca ar fi fost mai mica de 0,7 mase solare: nu ar mai fi existat stele;
– daca ar fi fost mai mare de 1,8 mase solare: nu ar mai existat stele.
15) Rata de dezintegrare a protonului:
– daca ar fi fost mai mare: viata ar fi fost distrusa, ca urmare a radiatiei;
– daca ar fi fost mai mica: ar fi fost insuficienta materie in Univers pentru existenta vietii.
16) Raportul dintre nivelul de C12 si O16:
– daca ar fi fost mai mare: nu ar fi existat oxigen suficient;
– daca ar fi fost mai mic: ar fi existat insuficient carbon.
17) Rata de dezintegrare a lui Be8:
– daca ar fi fost mai lenta: fuziunea elementelor grele ar fi putut genera explozii catastrofice in toate stelele;
– daca ar fi fost mai rapida: nu ar fi fost posibila aparitia vietii.
18) Diferenta de masa dintre neutron si proton:
– daca ar fi fost mai mare: protonii s-ar fi dezintegrat inainte ca nucleul stabil sa se poata forma;
– daca ar fi fost mai mica: protonii s-ar fi dezintegrat inainte ca nucleul stabil sa se poata forma.
Gradul de “reglare fina” pentru multi din acesti parametri este cu adevarat uimitor. De exemplu, daca forta nucleara tare ar fi fost cu 2 % mai puternica sau cu 2 % mai slaba, Universul n-ar fi fost capabil sa sustina viata. Sau in cazul elementelor C12 sau O16, daca acestea ar fi fost mai mari sau mai mici cu 4%, la fel, aparitia vietii ar fi fost imposibila. Rata de expasiune a Universului trebuis sa fie acordata si mai fin: e nevoie de o acuratete de 1055! In mod clar, e nevoie de existenta unui Creator pentru a planifica o asemenea fizica a Universului.
Descoperirea acestor lucruri a avut un impact teologic puternic asupra unor astronomi. Fred Hoyle a ajuns la concluzia in 1982 ca “un superintelect a facut nebunii cu fizica, cu chimia si cu biologia”. Paul Davies, desi in anul 1983 sustinea cu tarie ateismul, a ajuns ca in 1984 sa afirme ca “legile fizicii par a fi produsul unui plan extrem de ingenios”, pentru ca in anul 1988 in cartea sa “Amprenta cosmica” sa ajunga la concluzia ca “pentru mine exista o dovada puternica ca dincolo de toate exista ceva”. Cine mai este inca ateu ar trebui sa mediteze cu atentie la toate aceste lucruri…
