PUBLICITATE

Acest mesaj a facut inconjurul internetului si, cu siguranta, ne-a atras si noua atentia. Iata ce sfaturi ofera aceasta profesoara!

”Draga mea tanara profesoara de la capatul coridorului,

Te-am vazut cum ai trecut in viteza pe langa mine. In mare graba, sa apuci sa bagi ceva in gura pana nu suna iar copotelul de intrare. Am vazut dupa ochi ca erai tensionata. Aveai cute pe frunte. Si te-am intrebat cum iti mai merge si ai oftat.

”Bine, ce sa zic”, mi-ai raspuns.

PUBLICITATE

Dar stiam ca nu era nici pe departe ”bine”. Am observat cat erai de stresata. Si era clar ca presiunea crestea. Si m-am uitat la tine si am hotarat sa te opresc chiar in acel moment si in acel loc. Sa te intreb cum iti merge cu adevarat. Oare am facut acest lucru pentru ca am vazut in tine o farama din ceea ce sunt chiar eu?

Mi-ai zis ca esti foarte ocupata, ca sunt multe de facut. Ca e prea putin timp sa le faci pe toate. Am ascultat si apoi ti-am spus cam asa.

Ti-am zis sa tii minte ca in cele din urma nu e vorba despre planuri de lectii. Nu e vorba de chestiile alea dragute pe care le facem noi, profesorii, tot felul de materiale pe care le cream, povestile pe care le citim, citatele pe care le plastifiem. Nu, nu astea conteaza cel mai mult.

Si m-am uitat la tine cum stateai acolo impovarata de griji si stresata si ti-am zis ca ce conteaza e sa fii cu adevarat acolo pentru copiii aceia care sunt elevii tai . La final, cei mai multi dintre ei nu isi vor aminti ce planuri de lectie grozave ai scris. Nu isi vor aminti ce materiale nemaipomenite ai afisat pe peretii clasei. Cat de corect asezate si cat de curate erau randurile de banci.

Nu, nu isi vor aminti nici de cat de minunat arata sala de clasa.

In schimb, isi vor aminti de tine.

De bunatatea ta, de empatia ta. De grija si preocuparea ta. Isi vor aminti ca ti-ai facut timp sa ii asculti. Ca te-ai oprit sa ii intrebi ce mai fac. Nu asa, de complezenta, ci ce mai fac cu adevarat. Isi vor aminti de ce le-ai spus despre tine – desprea casa ta, despre cainele tau, despre copiii tai. Isi vor aminti de rasul tau. Isi vor aminti ca ai stat cu ei la masa de pranz si ai vorbit cu ei.

Pentru ca in cele din urma ceea ce conteaza esti doar TU.

Ce conteaza pentru acei copii care stau in fata ta cu picioarele stranse sub bancile alea in care abia mai incap, ce conteaza pentru ei esti tu.

Tu esti cea care le marcheaza viata.

Si, cand am vazut ca aveai lacrimi in ochi si te cuprindeau emotiile, ti-am zis sa nu te mai omori asa cu firea si ti-am zis ca propriile tale asteptari sunt cea mai mare sursa de stres. Pentru ca noi, cei carora le pasa cu adevarat, suntem adeseori mai duri cu noi insine decat sunt elevii nostri. Ne chinuim mintea pentru ca uneori dam gres .Ne spunem mereu ca nu am facut destul. Ne comparam cu altii. Ne straduim pana la epuizare sa facem o lectie buna. Sau cea mai dinamica activitate. Sau cea mai atractiva prelegere.

Pentru ca vrem ca elevii nostri sa creada ca suntem cei mai buni in ceea ce facem si ca atingem excelenta prin a face.Uitam insa un lucru si o facem adesea. Excelenta se atinge mai ales prin a fi.

A fi disponibil.

A fi bun la suflet.

A fi compatimitor.

A fi transparent.

A fi autentic.

A fi intelept.

A fi tu insuti.

Si toti elevii pe care ii stiu au avut cuvinte de lauda pentru profesorii care au aratat ca le pasa.

Vezi tu, in cele din urma copiii vad adevarul. Si daca profii mai vorbareti ii fac sa se simta bine o perioada de timp, doar empatia constanta ii tine pe copii legati de noi. E vorba de relatia pe care o construim cu ei. De timpul pe care il investim pentru ei. Sunt acele mici feluri in care stim sa ne oprim si le aratam ca ne pasa. E dragostea pe care o impartasim cu ei: dragostea de invatatura. Si de viata. Si, cel mai important, de oameni.

Si in timp ce ce ne zbatem sa atingem excelenta in profesia noastra, in aceste zile de constrangeri financiare si sub presiunea unor cerinte tot mai mari care vin ”de sus” trebuie sa ramanem pe calea cea buna. Pentru noi insine si pentru elevii nostri. Pentru ca omenescul din noi e ceea ce conteaza cu adevarat.

Tu, profesorul, esti cel care conteaza pentru ei cu adevarat.

Asa ca, du-te inapoi in clasa ta si priveste cu atentie. Uita-te la ce se afla dincolo de teancul de hartii de pe catedra, dincolo de lista de e-mailuri care te asteapta. Si vei vedea ca e in tine, chiar acolo in tine insuti. E acolo, puterea de a avea impact e acolo. Sansa unica, care ti se da o data in viata, de a produce o schimbare si a influenta destinul unui copil. Iar tu poti face asta chiar acum.

Acolo unde te afli, asa cum esti.

Pentru ca ceea ce esti tu acum e ceea ce trebuie sa fii pentru ei azi. Iar cine vei fi tu maine va depinde mult de cine si de ce decizi tu sa fii azi.

Iar asta e in tine. Stiu sigur ca este.

Cu drag,

Cealalta profa de la capatul coridorului”.

PUBLICITATE
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *