Săptămâna Albă – pregătirea blândă pentru Postul Paștilor
Postul Paștilor nu începe brusc. Înaintea lui vine Săptămâna Albă, numită și Săptămâna Brânzei – o perioadă de trecere, de așezare și pregătire sufletească.
Săptămâna Albă începe luni, imediat după Lăsatul secului de carne. Din acest moment, creștinii ortodocși nu mai consumă deloc carne. În schimb, pe toată durata săptămânii sunt permise brânza, laptele, ouăle și peștele.
Este o etapă de „îmblânzire” a postului – nu se renunță la toate dintr-odată, ci treptat, pentru ca trupul și sufletul să se pregătească în liniște pentru nevoința care urmează.
Rânduieli bisericești în Săptămâna Albă
În această perioadă apar și schimbări în slujbe:
-
În miercurea din Săptămâna Albă se rostește pentru prima dată, în perioada Triodului, rugăciunea Sfântului Efrem Sirul:
„Doamne și Stăpânul vieții mele…” – rugăciune care va fi spusă pe tot parcursul Postului, până în Miercurea Mare. -
În zilele de miercuri și vineri din această săptămână nu se săvârșește Sfânta Liturghie.
-
Din Duminica Lăsatului de sec de carne nu se mai fac nunți. De altfel, nunți nu se oficiază pe tot parcursul Postului și nici în Săptămâna Luminată.
Obiceiuri din popor
În tradiția românească, Săptămâna Albă era trăită cu bucurie și rânduială.
În noaptea de sâmbătă spre Duminica Lăsatului de sec de brânză se făceau focuri pe dealuri sau în curți. Se ardeau uscături și resturi din gospodărie, semn al curățirii și al despărțirii de iarnă. Flăcăii urcau pe dealuri cu torțe aprinse pentru a „alunga frigul”.
Duminica Lăsatului de sec de brânză era marcată de mese îmbelșugate, dar fără carne. La final, tradiția cerea să se mănânce un ou fiert, de unde au apărut și zicătorile:
„Cu un ou se astupă gura acum, cu alt ou se destupă gura la Paști.”
„Oușor, oușor, să-mi pară Postul ușor!”
MAI POȚI CITI ȘI CUM SE POSTEȘTE PENTRU A PRIMI CUM SE CUVINE ÎNVIEREA DOMNULUI
La aceste mese nu lipsea bulzul – mămăligă umplută cu brânză grasă de oaie și coaptă pe jar.
Un obicei îndrăgit de copii era „bătutul alvitei”: halvaua era atârnată de o sfoară din tavan, iar copiii încercau să o prindă cu gura. După aceea, pe sfoară se făceau noduri pentru fiecare membru al familiei și i se dădea foc. Se spunea că nodul la care se oprește arderea arată cel mai norocos membru al casei.
Pentru spor în gospodărie și pentru pomenirea celor adormiți, se așezau pe pervaz o felie de pâine, un pahar cu vin, sare și plăcintă cu brânză, lăsate până seara. Gospodinele puneau oalele și cratițele cu gura în jos, ca să fie ferite de pagubă.
Duminica Iertării – poarta Postului
Săptămâna Albă se încheie cu Duminica Iertării. Oamenii își cer iertare unii altora pentru a intra împăcați în Postul Paștilor. Nu este doar un obicei, ci un început adevărat: postul începe în relații, în inimă, în dorința de a lăsa în urmă supărările.
Săptămâna Albă nu este doar despre mâncare.
Este despre trecere.
Despre echilibru.
Despre a lăsa carnea, dar și mândria.
Despre a începe drumul spre Înviere mai ușor și mai curat.
