Eram la cumparaturi. O fetita micuta, de vreo 5-6 ani, s-a apropiat de mine si m-a rugat: „Ia-ma in brate.” Eu asa si am facut, crezand ca ea s-a pierdut. Fetita m-a imbratisat, apoi a sarit jos. Eu ma uit la ea nedumerita, iar ea imi zice: „-Am vrut doar ca tu sa zambesti.” Eu am bufnit in ras. Intreaga zi imi aminteam de asta si zambeam.

Dimineata merg spre casa. Vad un anunt langa usa de la intrare: „Dragi vecini! Astazi in jurul orei 09:20 s-au pierdut 120 de lei langa intrare. Daca i-a gasit cineva, va rog sa ii intoarceti in apartamentul 76, doamnei Antonina. Ea are o pensie foarte mica.” De indata ce am citit, scot 120 de lei, ma urc, sun la usa. Imi deschide o bunicuta cu sort dinainte. Indata ce m-a vazut ca ii intind banii, a inceput sa planga si sa ma imbratiseze. Mi-a povestit cum s-a intamplat totul, dar a refuzat sa ia banii. S-a dovedit ca timp de cateva ore, eu eram deja a sasea persoana care a gasit banii bunicutei! Oameni, va iubesc pentru ca sunteti asa, scrie povestiri.net.

Lucrez intr-o cafenea fast-food. Azi dimineata un barbat s-a apropiat de tejghea si a spus: „In spatele meu sta o fata, eu nu o cunosc, dar as vrea sa ii achit cafeaua. Transmite-i, te rog: „O zi buna!” Fata a ramas foarte surprinsa… apoi a facut acelasi lucru pentru omul care se afla dupa ea. Si asa a continuat de cateva ori.

Azi am gasit telefonul sotului meu, care cu parere de rau a decedat. L-am lasat sa se incarce. S-a dovedit, ca avea mesaje noi. Fiica noastra i le expediaza: ea ii povesteste toate noutatile importante si in general, cum ne mai merge…

Intr-o zi, am vazut cum o batranica vindea in strada o singura planta de camera. O violeta. Mi s-a facut atat de mila de ea, i-am platit de 10 ori mai mult decat ea cerea.

Cu lacrimi in ochi, batranica mi-a zis: „Trag o fuga la magazin, sa-i iau ceva de mancare mosneagului meu.” Am adus floarea acasa, a doua a zi a inflorit.

Demult nu a fost asa ploaie ca azi. Eram la serviciu si colegii mi-au spus ca langa masina mea au observat un tip dubios. Eu am alergat repede sa vad ce se intampla, totul era in regula, inafara de trapa: cineva a impins-o mai strans, ca sa nu imi ploaie in masina. Multumesc, omule!

Recent ma intorceam de la universitate. Langa o statie de metrou am vazut un veteran. El statea cu o bucata de carton, pe care erau aranjate medaliile si ordinele lui… Batranul le vindea, pentru a-si cumpara ceva de mancare. Eu m-am apropiat, am scos tot ce aveam prin buzunare si in portofel. Le-am intins si i-am spus: „Luati banii mei, dar nu va vindeti onoarea si vitejia pentru banutii oamenilor, care nu le merita…” El a inceput sa planga, si-a adunat toate medaliile si le-a sarutat. Apoi, printre lacrimi mi-a raspuns: „Multumesc, fiule.” In astfel de momente imi pare ca pot sa schimb lumea. Asta imi da speranta.

Haideti sa ne facem unul altuia cate un bine! Astfel, nu doar sufletele noastre, dar si lumea va deveni mai buna!

Loading...
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *