Reverenda este costumul sau haina preoteasca, un fel de vesmant lung, de culoare neagra, croit simplu, care se poarta de catre preot peste hainele personale. Desi reverenda este considerata „vesmant neliturgic”, preotul nu poate sa slujeasca nici o slujba fara a fi imbracat cu aceasta. Numai peste reverenda se pun toate celelalte vesminte preotesti liturgice in timpul slujbelor.

Fiind un semn distinctiv al slujitorilor bisericesti, este necesara purtarea costumului bisericesc ca o marturie a misiunii pe care clericii Bisericii o desfasoara si ca o predica sau o cateheza directa si eficienta pentru credinciosi. Motivatiile si efectele binefacatoare ale acestei obligativitati a preotilor se bazeaza pe numeroase argumente.

Costumul preotesc a existat dintotdeauna in practica Bisericii si in modul de a vietui si a se imbraca al preotului. Chiar daca la inceput, pentru multa vreme, el nu s-a deosebit prea mult de cel al enoriasilor de rand dintr-o parohie, decat prin cateva semne distinctive, el a fost o realitate in viata preotului. Dupa prima jumatate a secolului al XVIII-lea, costumul preotesc a inceput sa se schimbe, sub influenta orientala, turceasca, apoi greceasca, aparand anteriul (reverenda) si giubeaua, la care s-a adaugat potcapul (culionul). Culoarea de preferinta este cea neagra, dar costumul preotesc poate avea si alte culori decente, mai sobre, de pilda, albastru sau gri.

Purtarea costumului preotesc este o obligatie canonica intrata si in legiuirile Bisericii Ortodoxe Romane. Astfel Regulamentul Bisericii Ortodoxe Romane precizeaza ca „preotii si diaconii sunt datori a se imbraca tot timpul, atat in serviciu, cat si in afara de serviciu, in costumul preotesc”. Derogarea de la purtarea reverendei se poate face in cazuri de calatorie sau in caz de efectuarea diferitelor treburi gospodaresti administrative.

Costumul preotesc este un simbol vazut al slujirii si demnitatii preotesti si un simbol al harului primit la hirotonie. Purtarea lui inseamna o evidentiere a acestei demnitati de care slujitorii bisericesti trebuie sa fie mandri. Aceasta demnitate si inalta misiune a preotilor se exprima si prin purtarea reverendei, scrie altarulcredintei.md.

Purtarea costumului preotesc sporeste autoritatea slujitorilor bisericesti, iar credinciosii sunt invatati sa-l vada pe preot imbracat in haina preoteasca. Prezenta preotului in tinuta vestimentara proprie slujirii lui este hotaratoare pentru credinciosii sai. Purtarea reverendei poate fi dovada a chemarii si a dragostei lui pentru slujirea preoteasca, pentru demnitatea clericala.

Purtarea costumului preotesc poate fi o cateheza si o predica vie si directa, o marturie a credintei. Prin purtarea hainei preotesti, preotul devine un marturisitor al lui Hristos, un simbol al invataturii crestine. Numai in tinuta lui vestimentara preotul apare in toata plenitudinea slujirii sale si numai asa credinciosii ii saruta mana ca unuia care, si prin haina, se arata purtatorul harului si demnitatii preotesti.

Purtarea reverendei inseamna si cresterea autoritatii institutiei pe care slujitorii bisericesti sau clerul o reprezinta, contribuind la sporirea prestigiului Bisericii. Prezenta preotului, in costumul sau specific, trebuie sa fie sau sa devina un lucru obisnuit. In felul acesta preotul se impune in viata credinciosilor ca o persoana demna de incredere si respect. Respectand autoritatea preotului, respectam autoritatea Bisericii, al carei slujitor este.

Pr. Prof. Dr. Nicolae D. Necula, Traditie si innoire in slujirea liturgica, volumul II, Editura Episcopiei Dunarii de Jos, Galati, 2001, p. 380-387

Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *