Bucovina. Tinutul manastirilor, al padurilor nesfarsite si al muntilor reci. Fiecare regasire a asezarilor si a lacasurilor de cult din aceasta parte de tara e diferita, unica in felul ei. De pilda, prima ninsoare din acest an i-a dat un alt aspect Manastirii Sucevita, usor mohorat, diferit de imaginea calda, din timpul verii, pe care o pastram in minte. In ciuda capriciilor vremii, schivnicia de la inceputul veacului al XVI-lea, care seamana cu o cetate medievala fortificata, sta bine in temelii. Inca de la inceput, zidurile manastirii au fost intarite de rugaciunile primilor sihastri, care au fost ucenici ai Sfantului Daniil Sihastrul, iar, astazi, evlavia credintei drepte este purtata de maicile care vietuiesc aici.

Marti, 13 octombrie. Prima ninsoare din acest an se asterne linistit pe valea raului Sucevita, pe varfurile padurilor din munti si pe turlele manastirii. Fulgi mari si albi de vata rupta din nori acopera cu o pojghita pufoasa zidurile groase si aspre ale lacasului de cult. Ca intr-o poezie. Curtea e aproape goala. Si vantul suiera pe la urechi preziceri de iarna grea. Un grup de turisti straini asculta zgribuliti, de sub stresinile bisericii, indicatiile ghidului, cu obiectivele aparatelor de fotografiat vechi, puse la pastrat in huse de protectie, scrie ziarullumina.ro.

Povestea monumentului, spusa oricui vrea sa asculte, incepe cu anul 1586, data la care manastirea este atestata documentar. Constructia propriu-zisa a Bisericii cu hramul „Invierea Domnului“ a inceput in anul 1583, la initiativa celor trei frati Movila – Ieremia Movila, conducator al Moldovei; Simion, domnitor al Tarii Romanesti; Gheorghe, episcop la Radauti, numit, la scurta vreme dupa ridicarea manastirii, Mitropolit al Moldovei.

Aspect de cetate fortificata, interior de biserica

Construit in stilul arhitecturii moldovenesti – imbinare de arta bizantina, gotica, cu elemente ale vechilor biserici de lemn din Moldova, si mici accente „muntenesti“ -, asezamantul monahal de la Sucevita anunta inovatiile arhitecturale ale secolului urmator.

Edificiul, de mari proportii, pastreaza planul trilobat si stilul specific epocii Sfantului Voievod Stefan cel Mare, cu pridvorul inchis, la care se adauga alte doua mici pridvoare, deschise pe laturile de sud si de nord, semne ale influentei arhitecturii din Tara Romaneasca.

Incinta este un patrulater cu aspectul unei fortarete medievale, incinsa cu ziduri masive (100 m lungime), inalte (6 m) si groase (3 m latime), construite dupa 1595, in timpul domniei lui Ieremia Movila. Zidurile sunt prevazute cu contraforturi, metereze, drum de straja, cinci turnuri de colt si unul cu paraclis peste gangul intrarii. Fiecare turn este diferit de celelalte si fiecare are cel putin doua etaje.

Chiliile se invecineaza cu peretele estic, iar in incinta lacasului de cult se gaseste si un muzeu cu broderii, manuscrise, obiecte religioase si icoane. Biserica Invierii are cinci camere – dupa specificul oricarei mari biserici de pe langa o manastire moldoveneasca -, cu altar, naos, camera mormintelor, pronaos si exonartex.

In camera mormintelor isi dorm somnul de veci fratii voievozi Ieremia si Simion Movila. Asemenea multor exponate din muzeu, lespezile funerare din marmura de Ruschita, cu influente muntenesti in decoratia cioplita, sunt obiecte reprezentative ale artei medievale romanesti.

Remarcabil este si iconostasul sculptat in lemn de tisa, in stil baroc-rococo, care dateaza din anul 1801.

La Sucevita se mai aud si astazi clopotele de pe vremea lui Ierimia Movila, pe care le-a donat manastirii in 1605 si care se gasesc in turnul cel mai masiv, amplasat in partea de nord-vest. Dupa venirea pe tronul Moldovei (1595), acelasi Ieremia Movila adauga bisericii doua pridvorase, la intrare, zidurile si turnurile de incinta, o casa domneasca, ale carei ruine se mai vad si astazi pe latura de nord, precum si chilii. Tot in timpul domniei lui Ieremia Movila se picteaza biserica in interior si exterior.

Monumentul cu cele mai multe imagini religioase din tara

Biserica a fost pictata in jurul anului 1595, in buna traditie specifica domniei lui Stefan cel Mare, din a carei linie conducatoare cei trei frati Movila se considerau a fi descendenti. Este ultima biserica zugravita pe fatade, cu aproape jumatate de veac dupa bisericile „surori“ ale Manastirilor Humor, Moldovita, Arbore si Voronet.

Este monumentul cu cel mai mare numar de imagini religioase din tara, un „testament al artei vechi moldovenesti“, dupa cum l-a numit cercetatorul de arta francez Paul Henry. De fapt, pictura murala de la Sucevita incheie epoca marilor creatii ale secolul al XVI-lea, reprezentate prin monumentele cu pictura exterioara de la manastirile sus-mentionate.

Pictura, care respecta traditia perioadei lui Petru Rares (prima jumatate a sec. al XVI-lea), imbraca fiecare centimentru din interiorul lacasului de cult. Unele subiecte au influente specifice zonei Munteniei, cum este scena din altar, numita „Cortul Marturiei“.

Peretii naosului sunt impodobiti cu un mozaic miniatural de intamplari din „Viata lui Iisus“, reprezentari ale Sfintei Treimi si trei imagini ale Genezei. Natura este prezenta din abundenta prin maci, garofite si vita-de-vie.

In partea stanga a usii naosului se afla tabloul votiv, din care se desprind figurile membrilor familiei lui Ieremia Movila. In partea opusa se gaseste un al doilea tablou votiv, care il infatiseaza pe mitropolitul Gheorghe Movila – initiatorul construirii bisericii – si pe tatal fratilor Movila, Ioan Movila, fost logofat, calugarit la batranete cu numele de Ioanichie.

O pictura-poveste, in nuante de verde crud

Cu totul deosebita, unica in iconografia noastra, este scena miniaturizata a ocnitei „Viata lui Moise“. Din inaltimea boltei, pictata cu flori in nimb, pe un tablou montan, vegheaza Maica Domnului. Pronaosul cuprinde scene din Viata Sfantului Gheorghe, Calendarul, Sinoadele, imagini din Viata Sfantului Nicolae.

In pridvor, ochii celor ce vor cerceta atent vor descoperi „ Judecata de Apoi“ si o naratiune in culori a „Intampinarii moastelor Sfantului Ioan cel Nou“ la curtea lui Alexandru cel Bun. Dupa parerea specialistilor, o trasatura cu totul aparte a picturii de la Sucevita este inclinatia spre naratiune, cu reprezentari complete din vietile unor sfinti (Sfantul Pahomie, Sfantul Ioan cel Nou de la Suceava, Sfantul Ierarh Nicolae, Sfantul Mucenic Gheorghe etc).

Paleta cromatica este dominata de nuanta unui verde crud, pe care cei doi zugravi moldoveni, Sofronie si Ion, l-au adaugat cu pricepere si bun-gust, dupa randuiala iconografica. La fel de buni cunoscatori s-au dovedit cei doi mesteri si in privinta arhitecturii italiene – cu scena reprezentativa, la sud, a „Imnului acatist“ – sau a celei rusesti – „Pocrovul“ -, intre ferestrele gotice.

Interpretari iconografice murale unice, pastrate in bune conditii

Manastirea Sucevita este singura din grupul bisericilor „surori“ din tinutul Sucevei cu pictura exterioara, care isi pastreaza latura de nord. Cu totul reprezentantiva este scena „Scara virtutilor“. Pictura impresioneaza prin amploarea si contrastul dintre ordinea ingerilor si haosul iadului, dintre lupta binelui si raului. Pe peretii celor trei abside, in sapte registre, este redata „Rugaciunea tuturor sfintilor“ (Cinul), tema unica in lumea crestin-ortodoxa, creatie a scolii de pictura din Moldova. Fatada sudica este decorata cu „Arborele lui Iesei“, avand la baza filosofii antici, „Acatistul Maicii Domnului“, „Rugul in flacari“ si „Acoperamantul Maicii Domnului“.

Revelatoare pentru Sucevita ramane insa „Scara lui Ioan Climax“ (la nord), cea mai vasta interpretare iconografica romaneasca a credintei intr-o prima judecata imediat dupa trecerea in nefiinta. Aici, Vamile vazduhului nu mai dau nici o sansa pacatosilor. Peretele de vest nu are pictura. Oamenii locului povestesc ca zugravul care lucra la el a cazut de pe schela Sucevitei si s-a stins.

Un muzeu-colectie de arta medievala

Cea mai mare si pretioasa colectie de arta medievala din Moldova se gaseste la muzeul Manastirii Sucevita. Enumeram cateva podoabe de pret: acoperamintele de morminte ale domnitorilor Ieremia (1606) si Simion Movila (1609), capodopere ale broderiei, totodata printre cele mai reusite portrete laice din epoca: epitaful cu 10.000 de margaritare (1597), caseta de argint cu parul doamnei Elisabeta, sotia lui Ieremia Movila.

La toate acestea se adauga obiecte reprezentative artei medievale din secolele al XV-lea si al XVI-lea, reunite cu cele de arhitectura religioasa, monastica, de pictura, sculptura in lemn si piatra, broderii, manuscrise miniate si argintarie. In latura de est a incintei, situata pe locul fostei sali de consiliu, se gaseste o colectie de broderii, de pe vremea lui Ieremia si a lui Simion Movila, lucrate cu fir de aur, argint, matase si perle. Portretele celor doi sunt expuse in aceeasi incapere, alaturi de alte exponate, precum un epitaf cu perle, tetraevangheliare ferecate in argint aurit, un chivot daruit de mitropolitul Gheorghe Movila.

Primii sihastri ai Sucevitei au fost ucenici ai Sfantului Daniil Sihastrul

Inainte sa se desfiinteze manastirea, in anul 1786, si cu mult mai devreme de venirea maicilor in sihastrie, la Sucevita au vietuit calugari.

Primii sihastri au fost ucenici ai Sfantului Daniil Sihastrul, care traiau pe Muntele Obcina Mare. Cu timpul, aici au construit o biserica din lemn cu hramul „Schimbarea la Fata“. Locul este recunoscut, astazi, de localnici sub denumirea de „La Pustnici“.

Dintre figurile calugaresti care s-au remarcat, se distinge cea a lui Calistrat Sihastrul, un alt ucenic al Sfantului Daniil, de la Voronet. La inceputul secolului al XVI-lea, perioada in care acesta a trait, isihastul s-a inconjurat de ucenici cu care a innoit prima sihastrie, devenita „Sihastria lui Calistrat“, transformata in Manastirea Sucevita.

Legenda, tesuta in jurul asezamantului monahal din vremuri vechi, spune ca dupa secolul al XVI-lea, pentru ispasirea unor pacate mari, o femeie a carat, timp de treizeci de ani, cu un car tras de bivoli, piatra pentru manastire.

De asemenea, amintim aici pe renumitii sihastri, precum Pangratie Arhimandritul si Cuviosul Isachie. Cel dintai a dus viata duhovniceasca, in post, rugaciune si smerenie pe culmea numita astazi „Dealul lui Pangratie“, iar cel de-al doilea a pustnicit pe dealul Furcoiului.

Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *