Azi, 11 decembrie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Daniil Stâlpnicul, a fost un pustnic care a trăit timp de 33 pe un stâlp de lângă Constantinopol, recunoscut pentru credința lui puternică în Dumnezeu. Este de mare ajutor în iertarea păcatelor și în tămăduirea de boală.
La vârsta de 12 ani a părăsit în ascuns casa părintească și a intrat într-o mănăstire din apropierea satului natal. A fost tuns în monahism și a început să practice cu dedicație virtuțile viețuirii de acest fel. Într-una dintre călătoriile sale, starețul l-a luat pe tânărul monah Daniil cu el. Au trecut în drumul lor și pe la Deir Sem”an, locul unde Simeon Stâlpnicul se nevoia. Acesta l-a chemat pe Daniil sus pe stâlp și l-a binecuvântat, prorocindu-i despre multele greutăți pe care avea să le îndure. Sfântul Cuvios Daniil a rămas impresionat de nevoința și de viața duhovnicească a Sfântului Simeon Stâlpnicul și a purtat această admirație în inima sa până la sfârșitul vieții. Pentru înțelepciunea și virtuțile sale, după moartea egumenului său, monahii l-au ales pe Daniil în locul lui.
A rămas o perioadă egumen, după care, fiind doritor de viață pustnicească a lăsat egumenia și a plecat într-un pelerinaj la marii pustnici ai Siriei și Palestinei la vârsta de 42 de ani. După ce i-a vizitat luând cuvânt de folos a venit la Constantinopol și s-a stabilit într-un loc numit Anaplu. Nouă ani a stat într-un templu părăsit la Filemporon de la țărmul Mării Negre.
Sfântul Cuvios Daniil a avut o viziune cu Sfântul Simeon Stâlpnicul, care stătea pe un uriaș stâlp de nor. Daniil a fost adus către Simeon, care l-a primit pe Daniil cu un sfânt sărut și i-a spus „să fie tare și să primească ce îi va fi dat de sus”. După ce a descris această viziune celor din jur, aceștia l-au sfătuit pe Daniil să pună un stâlp și să urmeze felul de viață pe care Sfântului Simeon a trăit-o. După mai multe zile, un călugăr pe nume Sergiu, care fusese ucenicul lui Simeon, a ajuns la Constantinopol aducând vestea că Sfântul Simeon trecuse la Domnul. Sergiu avea cu el tunica de piele a lui Simeon pe care trebuia să o dea împăratului Leon I. Deoarece împăratul era ocupat cu problemele statului, Sergiu nu a putut să-i ofere tunica Sfântului. Așadar, Sergiu a decis să meargă în continuare spre Mănăstirea Akoimetoi („cei fără de somn”). Pe drum, marinarii de pe nava cu care călătorea Sergiu i-au povestit acestuia cum învinsese Daniel demonii care în trecut distruseseră corăbiile ce treceau pe acea cale. Auzind acestea, Sergiu și-a schimbat drumul pentru a-l vizita pe Daniil.
Sfântul Daniil Stâlpnicul i-a povestit lui Sergiu viziunea sa cu Sfântul Simeon. Auzind despre aceasta, Sergiu a spus: „La tine m-a trimis Dumnezeu, și nu la împărat, căci iată aici sunt eu, ucenicul părintelui meu; și iată, aici este sfinția sa”. După aceea, Sergiu i-a dat tunica lui Daniil, acesta primind-o cu lacrimi. De atunci, Sergiu a devenit ucenicul său. Un prieten al lui Daniil i-a făcut un stâlp cu grilaj, pe care Sfântul a rămas până la moartea sa, indurând arșița, frigul, dar și atacurile demonilor.
A fost un părinte duhovnicesc foarte iubit și respectat de către creștini. Mai mult, nu de puține ori, cei din casa imperială bizantină îi vizitau locul de nevoință pentru binecuvântare. Dorind să răsplătească multele daruri pe care Leon I le primise prin rugăciunile Sfântului Daniil, împăratul i-a cerut Patriarhului Ghenadie ca Daniil să fie hirotonit preot. Inițial, Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul nu și-a dat acordul, dat după mai multe rugăminți acesta a acceptat și a fost făcut preot. În jurul acelui stâlp s-a strâns un număr mare de ucenici, pe care Sfântul i-a povățuit prin pilda vieții sale și prin cuvânt.
Rugăciune către Sfântul Cuvios Daniil Stâlpnicul
Să cântăm Domnului, Cel Ce a povățuit pe poporul Său prin Marea Roșie, cântare de biruință, că S-a preaslăvit.
Vrând să laud cu cântări pomenirea ta, Fericite Daniil, trimite-mi din cer rază purtătoare de lumină.
Ca un soare mare ai răsărit, părinte, marginilor lumii, luminând adunările credincioșilor, cu făclia faptelor bune.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh.
Supunându-te, părinte, Legilor Stăpânului, ți-ai ucis trupul cu înfrânarea și l-ai supus pe el duhului.
Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin (a Născătoarei).
Cu totul Om S-a arătat, rămânând și după Întrupare ceea ce a fost, Domnul, Cel Ce S-a născut din tine Neschimbat, Născătoare de Dumnezeu.
