Am simțit adesea că în ochii altora nu eram o prioritate, ci doar un înlocuitor al golului pe care-l simțea cineva când trecea printr-un necaz. Am acceptat comportamente negative cum ar fi critici cauzate de stres și îngrijorare.
Atunci am hotărât să nu mai accepț ca o persoană să nu-mi acorde suficientă atenție. Mi-am dat seama că nu pot continua așa și că de astăzi motto-ul meu ar fi: “Sunt prioritatea mea, nu mai sunt o opțiune simplă în ochii cuiva”.
A deveni prioritatea mea nu mă face egoistă. Când am auzit că noua mea atitudine a fost considerată negativă m-am convins că am făcut alegerea potrivită.
Oamenii care se plângeau au venit la mine numai când aveau nevoie și apoi dispăreau.
La început, m-am îndoit și m-am gândit că acești oameni poate au dreptate. Apoi mi-am dat seama că nu era nimic mai plin de satisfacție decât să mă iubesc, să mă ocup de mine, să mă distrez și să fac ce-mi doream.
Uneori, a fi singur nu este un lucru negativ.
Când am devenit prioritatea mea, în viața mea au intrat oameni noi, interesați cu adevărat de mine.
Nu am pretenția ca să fie cu mine toată ziua, pentru că și ei au viața și visele lor, dar vor fi acolo când voi avea nevoie.
Un articol de Ileana Mlădinoiu
