-Parinte, de unde vine invidia? Cum e cu omul invidios?
-De la diavol vine, de unde din alta parte?! Ce va spuneam eu pana acum? Toti cei care se duc la biserica, toti cei care se marturisesc, toti cei care se scoala noaptea la rugaciune, fac lucruri bune. Dar cel mai mult conteaza sa ne pazim si sa nu osandim. De ce tot zic eu sa nu osandim? Pentru ca o sa observati si fratiile voastre ca patima osanditului o au indeosebi oamenii cei invidiosi, scrie ortodoxia.me.
-Dar ne putem apropia de cei invidiosi? Putem sa-i indreptam?
-Putem sa ne apropiem de ei, dar cu grija, caci toti acei care au invidie in suflete sunt oameni foarte periculosi. Sa tineti minte de la mine: omului invidios sa nu-i spui niciodata bucuria ta! Spune-i doar scarba ta, numai supararea pe care o ai. Ca, daca ii spui scarba ta, el se va linisti.
-Asa ii linistim, vazandu-ne intristati?
-Asa, asa… Adica sa nu ne bazam pe aceia, sa le spunem doar necazurile noastre… Exact. Tine minte asa: sa nu te jeluiesti niciodata la omul invidios, caci cu nimic nu te va ajuta. Pentru ca omul invidios nu te poate ajuta, caci in el salasluieste un duh necurat, nu Duhul lui Dumnezeu. Cine are Duhul lui Dumnezeu, are dragoste, are mila, iarta, e iubitor si milos. Omul invidios nu are nimic din toate astea.
Invidia roade inima omului
Iubitorul de argint este multumit atunci cand el dobandeste ceva, pe cand cel care invidiaza nu se multumeste decat atunci cand semenul sau nu dobandeste nimic. Fericirea sa este nefericirea celuilalt.
Nimic nu-i dezbina mai mult pe oameni decat invidia, care e o boala neinchipuit de grea si mult mai primejdioasa decat iubirea de argint, caci ea este radacina tuturor relelor. Iubitorul de argint este multumit atunci cand el dobandeste ceva, pe cand cel care invidiaza nu se multumeste decat atunci cand semenul sau nu dobandeste nimic. Fericirea sa este nefericirea celuilalt. Exista o nebunie mai mare ca aceasta? Omul invidios se topeste ca o lumanare vazand ca vecinului sau ii merge bine. Astfel, el nu numai ca se lipseste de bunatatile ceresti, dar nici in aceasta viata nu are liniste. Molia nu roade lana si nici viermele carnea asa cum invidia roade si distruge inima si maruntaiele omului invidios.
Asa cum porcul este multumit cand se tavaleste prin noroi, si diavolul, cand ne face rau, la fel se bucura omul invidios de raul semenului sau.
Rau mare este invidia. Exista ceva mai rau decat ea? Poate preacurvia. Dar cel care savarseste preacurvie macar, pe de o parte, simte o anumita placere, iar pe de alta parte, pacatuieste doar cateva minute, pe cand cel care invidiaza nu se odihneste zi si noapte, caci invidia este un vierme care ii roade inima fara incetare.
Asa cum porcul este multumit cand se tavaleste prin noroi, si diavolul, cand ne face rau, la fel se bucura omul invidios de raul semenului sau. Se simte foarte bine cand cineva din jurul sau pateste o nenorocire. Nefericirea celuilalt este fericirea sa si fericirea celuilalt este nefericirea sa. Asa cum scarabeul se hraneste cu murdarie, la fel se hraneste si omul invidios cu suferintele altora.
Surse: Sfantul Ioan Gura de Aur – Problemele vietii; Fabian Anton, Convorbiri cu parintele Proclu Nicau – pustnicul din Muntii Neamtului.
