Nu este nimic egoist în a te îngriji de tine, în a lupta cu temerile tale și în a-ți vindeca rănile. Nu este nimic egoist în a lăsa în trecut oamenii care nu merită să fie în viața ta.
A spune cu voce tare ceea ce simți nu este egocentrism sau aroganță.
Trebuie să ne repetăm aceste cuvinte zilnic, începând cu dimineața, la o ceașcă de cafea aromată.
Eu – dragostea vieții mele
Nu este nimic egoist în a te îngriji de tine, în a lupta cu temerile tale și în a-ți vindeca rănile.
Nu este nimic egoist în a lăsa în trecut oamenii care te-au rănit. Prin această decizie deschizi cu fermitate ușa spre viitor, o încăpere plină de optimism.
Dacă mă simt bine, pot da mai mult acestei lumi. Eu voi fi fericit și voi aduce fericirea și altora.
Nu trebuie să fiu mai bun decât alții. Și nu am nevoie de ce ai tu. Mi-e suficient să fiu eu însumi pentru a apărea înaintea ta cu un suflet calm și o inimă liniștită, fără ură și mânie.
Ar putea părea ciudat, dar este foarte ușor să te iubești prin iubire nelimitată și absolută.
Din anumite motive, suntem obișnuiți nu numai să punem mai întâi nevoile altor oameni în fața alor noastre, ci și să ne agățăm de lucruri care în niciun fel nu determină personalitatea noastră: muncă, bani, stres …
Adevăratul nostru „eu” este ascuns sub o multitudine de dimensiuni și straturi, iar cu fiecare lucru nesemnificativ, pierdem înțelegerea importanței și a semnificației îngrijirii noastre.
Dar dacă gândurile și emoțiile unei persoane nu rezonează cu armonia noastră interioară (stima de sine), atunci percepția sa asupra realității este distorsionată. Gândește-te!
La un moment dat, ai putea uita că ești iubirea principală din viața ta, pentru că ai început să te îngrijești mai întâi de ceilalți oameni. Sau, probabil, nu ai știut niciodată acest lucru, deoarece din copilărie ai suferit de îndoială de sine și ai fost prea autocritic.
Dar apare întotdeauna un moment în care trecutul trebuie lăsat în trecut. Unii l-ar numi egoism, dar este o manifestare a iubirii de sine.
„A avea grijă de tine” nu este o materie predată în școală. Fiecare dintre noi descoperă treptat, pentru el însuși, acest aspect al vieții, ca și cum ar fi un instrument cu o putere necunoscută, pe care nimeni nu i l-a încredințat niciodată.
Dar de ce îți ia atât de mult timp să te iubești?
Societatea ne învață cât de important este să îi iubim și să îi respectăm pe alții, ceea ce, desigur, este, de asemenea, necesar. Nu suntem obișnuiți să auzim despre importanța iubirii de sine.
Dar iubirea față de tine nu înseamnă că te consideri mai bun decât altcineva sau să ai mai multe avantaje și drepturi.
Ne iubim pe noi înșine de dragul auto-conservării și a cunoașterii de sine, astfel încât nimeni să nu ne poată manipula. Și pentru a afla ce ne place și ce nu.
Dorința de a avea grijă de tine nu trebuie să fie opresivă. Este un instrument menit să mențină echilibrul, în care păstrăm capacitatea de a simpatiza cu alți oameni și de a-i respecta.
Fiecare persoană are puterea de a-și restabili echilibrul interior, de a deveni fericit și de a împărtăși fericirea cu cei pe care îi iubește, cu cei care merită cu adevărat.
Trecând prin viață, cu timpul înțelegi că cel mai important lucru din viață nu este numărul de lucruri pe care le deții, ci valoarea ta ca individ …
Deci, cum începem să ne iubim, din nou, pe noi înșine?
1. Menține un dialog intern cu tine
Analizează situațiile în care suferă stima de sine și care te împiedică să fii ceea ce ești cu adevărat. S-ar putea să trebuiască chiar să scapi de anumite persoane sau să lași o parte din relațiile tale în trecut.
2. Simpatiză
Simte lumea din jurul tău. Intră în poziția lor, încercând să înțelegei durerea și nevoile lor. Ce ți-ai fi spus într-o situație similară?
3. Ești autentic și unic
Acest lucru este adevărat și ar trebui să începi să înveți să credezi în el. Ai virtuțile, trăsăturile și personalitatea ta, care te fac deosebit în această lume și, prin urmare, sunt atât de importante.
Riscă să începi să te iubești și să îți oferi ceea ce meriți, deoarece iubirea nu înseamnă absența altora iubitori. Este exact opusul.
Alexandra Pîrvan
