De ce nu îmi găsesc pe cineva cu care să am o relație care mă împlinește?

Aceasta este o întrebare pe care ne-o adresăm des.

Iată posibile cauze:

1.Așteptări nerealiste de la oameni, pe fondul unei supraestimări.

2.Pretenția de a fi mereu pe locul întâi în viața celuilalt și să fim prioritatea lui.

Am fost creați să avem grijă întâi de noi înșine și apoi de alții. Invers poate fi distrugător, în timp. Dacă ceainicul e gol, cum vrem să punem ceai în alte cești? Atunci când nu ne preocupăm de noi înșine, avem pretenția s-o facă alții. Celălalt este o persoană liberă, independentă care pur și simplu a ales să-și împartă viața cu mine (sau măcar o parte din ea), dar asta nu îmi dă dreptul să-i pretind exclusivitate. Căci una este să-mi acorde mie prioritate și alta este să acorde relației prioritate.

3.Fuga de anumite responsabilități

O relație este ca o floare, dacă mă ocup de ea și mă implic, îi simt din plin binecuvântările. Asta nu înseamnă că relațiile de scurtă durată nu sunt importante, fiecare are un rol bine definit, dar este o diferență între a fi liber de atașamente și teama de responsabilități (apare atunci când inconștient refuzăm să creștem, rămânem tot la nivelul de copil, adolescent, student, etc.).

4.Lipsa preocupării față de propria dezvoltare

De ce credeți că oamenii sunt atât de focalizați pe calitățile și defectele celuilalt atunci când cunosc un potențial? Este momentul recunoașterii, în acele momente se caută, de fapt, propriile beneficii pe termen lung de pe urma celuilalt. Tot de propria dezvoltare ține și explorarea feminității sau a masculinității

5.Acceptarea de sine

Perfecțiunea este doar în capul nostru, celălalt este o ființă umană cu limitări și cu lecții de învățat. Când accept ceva ce știu că nu pot schimba pe moment, lucrurile încep să capete contur. Nu poate fi totul perfect și o relație nu poate fi roz tot timpul…n-are cum. Dar să nu încu rcăm renunțarea la propriile valori cu acceptarea.

6.Vrem un partener care să ne salveze

Din păcate, motivul pentru care există atâtea relații incompatibile este pentru că oamenii intră în ele „din nevoie” și nu pentru că au ceva frumos de împărtășit. Un om gol pe dinăuntru nu va putea atrage decât pe cineva la fel de gol. Nu știm să apreciem ceea ce primim și am primit. Când nu știm să apreciem ceea ce am primit (chiar și un zâmbet, o vorbă caldă etc), viața ne va lua și puținul pe care l-a oferit.

Comparațiile

Fiecare relație este diferită, fiecare experiență este unică.

Când înțelegem asta, înțelegem și că gelozia este absurdă, căci atunci când comparăm, nu facem altceva decât să împingem relația la marginea prăpastiei.

Un articol de Mihaela Iliescu

Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *