Doi muzicieni si jumatate si-au facut cuib intr-un complex rezidential nou din zona Vitan. Intr-o duminica dupa-amiaza, le-am trecut pragul Elenei Gheorghe, lui Cornel si lui Nicholas, intr-o vizita cu cantec.

Nu stiu ce anume te binedispune instant atunci cand intri in casa lor. Sa fie lumi­na calda ce inunda apartamentul aflat la etajul 11?

Poate superbul tapet din living, cu pasari exotice si orhidee?

Sau briosele cu ciocolata si fragi, ce te invita sa dai tarcoale insulei de bucatarie, relateaza viva.ro.

Cert e ca, de indata ce patrunzi in apartamentul lor, te simti inevitabil binevenit, ca in casa unor prieteni buni, unde des­chizi in voie frigiderul si iti faci singur un sandwich.

Elena si Cornel, artisti aflati mereu pe drum, intre concerte, si-au dorit foarte mult sa se simta acasa, de cum pasesc pe usa apartamentului lor tip duplex. „Sunt saptamani cand nu prea ajungem aca­sa. De fapt, casa noastra e de multe ori in masina. Ar trebui poate sa te invit sa vizitezi si masina. E foarte organizata, cu multe spatii de depozitare, face Elena haz de necaz.

 

 

Initial si-au dorit o casa „pe pamant, dar obisnuiti sa locuiasca in buricul targului, au restrans cautarile in zona Dristor, aco­lo unde au locuit si inainte. De fapt, ma­joritatea artistilor pe care ii cunosc stau in cartier, inclusiv cei din trupa cu care canta Elena. Le-a placut de la inceput aparta­mentul spatios, cu patru camere, in care s-au mutat anul trecut, in august. Le-a placut, cu mici amendamente: „peretele asta dispare, aici punem dressingul meu, deschidem bucataria, scoatem usa asta… Noroc cu o arhitecta din Grecia, pe nume Eve Kalyva, care i-a ajutat sa reconfigu­reze, pe ici, pe colo, structura camerelor.

„Pentru fiecare lucru din casa asta am alergat personal, eu si Cornel. Mare parte din mobilier e facut pe comanda si aici ma refer mai ales la bucatarie si dressinguri. In rest, avem multe piese cu aer frantuzesc, achizitionate cu ajutorul Cristinei Zelmat de la La Maison. Cand am inceput decorarea apartamentului, eu veneam din perioada «Ecou» (n.r. – un hit al Elenei), in care ma indragostisem de stilul frantuzesc. Cel mai greu ne-a fost sa alegem parchetul si tapetul. Erau 1.540 de modele si voiam ceva cu personalitate. Pana la urma am ales ceva foarte vesel, care ne reprezinta. Dar iti spun: pentru fiecare obiect pe care il vezi in casa, a fost o intreaga nebunie. Cornel s-a ocupat de tot ce tine de partea de electronice si electrocasnice. Tot el a vorbit si cu Mos Craciun care ne-a adus anul acesta o pi­anina.

 

 

Cum intri, pe stanga, te intampina buca­taria, separata de living printr-o insula cu scaune de bar. Perdeaua de la geam joaca rolul unei rame de tablou care iti dezvalu­ie o priveliste superba. Elena ma asigura ca noaptea totul devine si mai spectacu­los. De pe terasa imensa ce inconjoara apartamentul se vede Dambovita iesind din Bucuresti, delta Vacaresti, podul cel nou de la Matei Basarab si tot parcul Tineretului. Revenind la bucatarie, o intreb cine e Chef rezident la ei acasa. „Mai gatesc eu, dar nu foarte des. O fo­losesc impreuna cu soacra mea care e o bucatareasa desavarsita si cu prietena mea, Rodica, care face cele mai bune dul­ciuri din lume (n.r. – noi, echipa VIVA! de la shooting putem confirma aceasta informatie).

Bine, eu sunt mai mult uce­nic executant, pe langa ea. Dar am si eu retetele mele de prajituri din copilarie. E o prajitura din Ardeal a bunicii mele, cu crema de ciocolata si cu multa nuca, o nebunie. Mai gatesc mancare traditionala machedoneasca, pentru ca eu am crescut mai mult la Dada, mama lui tata, si pana la patru ani nici nu prea stiam sa vorbesc romaneste. Imi povesteste cum, la un moment dat, dupa ce a venit acasa de la un concert la 12 noaptea, si-a sunat o prietena si s-au apucat sa faca mucenici de casa, de la zero.

O rog pe Elena sa imi spuna care este locul lor favorit din casa si aflu ca preferintele lor se opresc in zona din li­ving, unde domneste pianina. Acolo, de multe ori isi petrec cei doi timpul, can­tand. Presupunem ca au parte de niste vecini foarte intelegatori. „Dedesubt sta un tip tanar care e obisnuit cu muzica tare din cluburi, in dreapta avem niste super vecini din Chisinau care nu s-au aratat niciodata deranjati de zgomot, iar vizavi sta sora mea, care are si ea un baietel, pe Lucas, si suntem mereu unii la altii. Imagineaza-ti doi baietei care se joa­ca, Cornel care studiaza la trombon, eu care fac vocalize sau invat vreo piesa noua, prieteni prin casa… Cam asa arata seara perfecta in familie.

 

 

O superba scara din lemn duce la etaj, unde se afla dormitorul lui Nicholas si cel al parintilor. „Mi-am dorit foarte mult o scara alba din lemn, marturiseste Elena, recunoscand ca recupereaza uneori orele pierdute la sala, urcand si coborand aces­te scari. „Initial o lasasem fara nimic pe deasupra, dar avem copil si o scara alba este foarte pretentioasa, asa ca am ada­ugat pragurile acestea pufoase. Peretele din stanga e tapetat cu fotografii alb-ne­gru, reprezentand cele mai importante momente din viata familiei: nunta, sarci­na si prima aniversare a lui Nicholas. La etaj, imediat pe stanga, camera celui mic e o poveste in sine.

Peretii pictati de Eva Radu te invita intr-o aventura in padure, populata de veverite si ratoni. Camera parintilor are si ea parte de o poveste ce oscileaza intre vintage si contemporan, cu un tapet spectaculos, in nuante de al­bastru si cu un pat maiestuos ce te invita efectiv sa te arunci intre perne. „Stii cum ne amintim mereu ce bine am dormit in patul din nu stiu ce hotel?! Ei, ne-am dorit un pat de genul acesta acasa. In dreapta patului, e dressingul principal al Elenei. Spun principal pentru ca impresionanta sa colectie de pantofi se regaseste si pe holul de la etaj, iar extensii ale garderobei adultilor ajung uneori si in dulapul din ca­mera lui Nicholas. Sa nu intelegeti cumva ca Elena ar fi dezorganizata. Inainte sa incepem sedinta foto si inainte sa plece Cornel dupa Nicholas, aflat la Meme, bunica din partea tatalui, Elena a vrut sa se asigure ca toata lumea stie exact ce tinuta poarta fiecare membru al familiei si care sunt cadrele pentru fiecare dintre ele. „Pentru mine, timpul e un lux, de care eu vreau sa am parte. Iar ca sa am timp su­ficient pentru sotul si copilul meu, trebuie sa ma organizez foarte bine.

In timp ce noi fetele alegem tinutele in dormitorul de sus, Cornel se intoarce cu Nicholas (patru ani), cel mai cuminte si cooperant baietel din lume. Pentru pri­mul cadru, cei trei imbraca tricourile An­tidot, pe care Elena le-a conceput dupa ce si-a lansat single-ul cu acelasi nume, cu gandul de a dona veniturile provenite din vanzarea lor copiilor bolnavi de can­cer. Desi Elena si Nicholas sunt cei carora camera foto le e prietena, Cornel coope­reaza si el cum poate mai bine, pentru ca totul sa decurga rapid si sa iasa treaba buna. Ei bine, asta numesc eu munca in echipa!

Loading...
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *