Din cele mai vechi timpuri, chirurgia populară și-a arătat eficacitatea atât în tratarea rănilor, fie că a fost vorba de arsuri, lovituri, mușcături de animale sau tăieturi, umflături de orice tip până la fracturi, luxații, entorse. Au existat și cazuri în care tot vracii au fost cei care au scos dinții infectați sau au făcut circumcizie.
Rănile dezinfectate cu apă îndoită cu oțet sau rachiu
Printre cele mai vechi cazuri rezolvate cu succes de chirurgia populară a fost hemostaza. Pentru dezinfectare se folosește atât apa curată, cât și apa amestecată cu oțet sau rachiu. Legăturile compresive se făceau în vechime folosind un obiect foarte tare, de regulă o nucă, în așa fel încât presiunea exercitată de aceasta să oprească sângerarea.
În cazul în care arterele principale erau atinse, se lega extremitatea cu probleme cu o sfoară tare sau un cearșaf, iar dedesubt se punea o bucată de lemn care era învârtită până ce sângerarea era oprită. Ulterior erau puse comprese atât cu ceapă roșie, cât și cu izmă, frunze de crin alb, brustur, flori de cos și diferite prafuri din rădăcină amare, coji și ace de brad.
Cel mai frecvent arsurile au fost tratate cu untdelemn sau ulei de sâmburi de dovleac. Dacă e vorba de arsuri mai grave s-a folosit și var nestins, frunze uscate și praf de sămânță de pojarniță. Întotdeauna chirurgul popular a avut grijă să maseze locul cu probleme cu ou amestecat cu unt pentru ca arsurile să nu lase nici un fel de cicatrice. Rănile infectate erau spălate cu apă caldă sau alcool apoi unse cu iod și legate cu fâșii din in. Pansamentele se schimbă de două ori pe zi, dezinfectate ulterior în alcool.
Felicia Iederă
