„Cine se roaga lui Dumnezeu de dimineata, cu o cuvenita luare aminte, e mai fericit si mai linistit tot restul zilei aceleia. Mintea se ocupa toata ziua cu ceea ce o preocupa de dimineata, ca o piatra de moara, care macina in restul zilei grau sau neghina.” spunea Arsenie Boca și, acesta nu este singurul îndemn pe care ni l-a lăsat moștenire, mai jos vei găsi alte sfaturi, despre cum ar trebui să îți spui rugăciunea!

„Fara milostenie insasi rugaciunea e fara rod. Cu ce nadejde te vei ruga lui Dumnezeu, cand tu insuti nu asculti rugaciunile oamenilor ce sunt asemenea tie? Cum vei cere impreuna cu credinciosii din Biserica: „Da Doamne!” – cand tu insuti nu dai saracilor, desi poti sa dai? Cu ce gura vei spune: „Auzi-ma, Doamne!” cand tu insuti nu-l auzi pe cel sarac, sau mai adevarat pe Hristos, Care striga spre tine prin sarac?”

„Cand te scoli dimineata din somn, gandeste-te ca Dumnezeu iti da ziua pe care n-ai fi putut sa ti-o dai singur, si pune deoparte prima ora sau macar un sfert de ora din ziua ce ti s-a dat si adu-o drept jertfa lui Dumnezeu intr-o rugaciune de multumire si de cerere buna. Cu cat vei face mai cu osardie acest lucru cu atat mai mult iti vei sfinti ziua, cu atat mai puternic te vei ingradi in fata ispitelor pe care le intampini in decursul zilei.”

„Tu nu esti creat pentru pamant, ci pentru cer. Dupa ostenelile si grijile vietii, ridica-te sus cu mintea si cu inima, revarsa-ti inaintea lui Dumnezeu sufletul in rugaciuni si multumiri. Roaga-te! Aceasta este datoria ta, slava ta, fericirea ta. De la munca, treci la rugaciune, de la rugaciune la munca! Roaga-te si munceste! incepe si sfarseste-ti ziua cu Dumnezeu.”

Rugaciunea si postul, aceste aripi sufletesti; puternice arme de lupta duhovniceasca, cu care-ti poti castiga biruinta a tot pacatul, le cunosti si tu omule si sti cat de folositoare sunt. Da! rugaciunea si postul sunt minunatele unelte duhovnicesti cu care iti strangi laolalta roada ostenelilor, ca si pe alta parte uneltele gospodaresti – cand trebuie sa cosesti pacatul, cand sa aduni virtutile si cand sa nimicesti buruiana gandurilor salbatice. Foloseste-te de ele cand trebuie, caci nimeni nu cunoaste unde sa aduni si unde sa tai, numai tu omule stii. Caci scris este: vreme este sa plangi si vreme este sa graiesti si vreme este sa taci si toate la vremea lor – si toate cu aleasa intelepciune.

O voi gandurilor, abia nascute, de ce va lasati turburate? De ce fugiti ca o turma de oi cand dau peste pasune straina?… Vedeti cum se risipesc de sub ochii pastorului? Ori le sfasie salbatica fiara, orile otraveste o iarba rea. Vraja ispitelor de a scapa de sub supraveghere, multa paguba aduce. Omule! Pune mana pe toiagul rugaciunii si ocoleste-le in staulul mintii ca sa stea acasa sub mila Domnului care le hraneste, primeste rugaciunile noastre, sufletele le sfinteste, trupurile le curateste, cugetele le indrepteaza, gandurile le curateste si asa ne izbaveste cu aceasta invatatura.

Oare stii, omule, ca din prima si pana in ultima zi a vietii tale alergi mereu? Iti transporti sufletul spre limanul imparatiei lui Dumnezeu, in caruta trupului tau. Fii Hotarat! Incearca si ai sa vezi cat poate un om care vrea sa fie curat. Dumnezeu e pretutindeni doar ca trebuie rugat. Uneori chiar o rugaciune scurta facuta insa din tot sufletul si cu toata inima te ajuta daca o zici cu putere. Rugaciunea e respiratia sufletului, iar postul e apa care stinge vapaia patimilor.”

„Oamenii se roaga lui Dumnezeu sa-i scape de necazuri, iar Dumnezeu se roaga de oameni sa paraseasca pacatul. Acum judecati, care si de cine sa asculte intai: Dumnezeu de oameni sau oamenii de Dumnezeu?”

„Pana la Dumnezeu, nu este nici jos, nici sus, nici aproape, nici departe, pentru ca Dumnezeu este pretutindeni si de aceea El e mai aproape de tine decat sufletul si trupul tau, numai sa stii si sa afli aceasta apropiere prin credinta si rugaciune. Toate diamantele lumii sunt un gunoi, fata de o clipa petrecuta in lumina dumnezeiasca.”

Rugaciunea nu trebuie considerata ca o senzatie placuta si linistitoare, ca pe un farmec al imaginatiei inflacarate, nici ca pe lumina spiritului care ne descopera cu usurinta adevarul, nici ca pe o consolare a suferintelor noastre. Toate acestea sunt daruri exterioare pe care Dumnezeu le acorda din cand in cand alesilor Lui. Un suflet care se roaga este un suflet care sufera, caci rugaciunea prin ea insasi este o mortificare, o suferinta corporala. Rugaciunea este cheia raiului, ea deschide portile harului divin. Rugaciunea este un leac care vindeca orice fel de rana, opreste orice lacrima, linisteste orice durere, ea subjuga orice pasiune. Prin rugaciune nemultumirile si resentimentele noastre se potolesc, ingrijorarile dispar, nelinistea si nerabdarea inceteaza, iar evlavia si credinta se mareste.

Loading...
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *