c Ioana a încercat să-l convingă să petreacă timp cu ea, dar Luca, jenat de prezența mamei sale, i-a cerut să plece: „Te rog, pleacă înainte să te vadă și alții!”
Cu inima frântă, Ioana s-a întors acasă și a început să pregătească masa preferată a lui Luca, spaghete cu chifteluțe, sperând că acest gest va ajuta la repararea relației lor. Însă, când Luca a ajuns acasă, a evitat-o, mergând direct în camera sa.
Ea l-a urmat și l-a întrebat cu blândețe: „Nu vrei să mănânci? Am făcut ce-ți place.” Luca a răspuns cu dispreț: „Nu mă interesează! Sunt obosit!”
Disperată să înțeleagă ce s-a întâmplat cu fiul ei, Ioana a întrebat: „De ce nu mai vrei să fii cu mine, Luca? Când eram mai mic, nu te despărțeai de mine!” Luca s-a ridicat furios și a strigat: „Ești o femeie bătrână și plictisitoare! Toată lumea crede că ești bunica mea! De ce m-ai născut?”
Aceste cuvinte l-au lovit pe Ioana ca o lovitură de trăsnet. Inima îi era frântă, dar înainte să poată răspunde, Luca a fugit din casă, luându-și bicicleta și plecând în viteză. Ioana a încercat să-l oprească, dar nu a reușit să-l ajungă.
La scurt timp, Ioana a leșinat în fața unei case vecine, iar când Luca a revenit acasă, vecina lor i-a spus că mama lui a suferit un atac de cord din cauza comportamentului său.
Luca, șocat, a răspuns cu nepăsare: „Nu i-am cerut eu să mă nască. De ce s-a forțat să mă aibă?”
Vecina, însă, nu a mai putut tăcea. „Ai idee prin ce a trecut mama ta? A făcut tot ce a putut pentru tine!” i-a spus ea, trăgându-l în casa ei.
Aici, Luca a aflat adevărul: Ioana îl adoptase după ce părinții biologici ai lui îl abandonaseră. A aflat, de asemenea, despre problemele sale de sănătate, despre operațiile pe care mama lui le plătise din economiile familiei și despre sacrificiile pe care le făcuse pentru a-l ține în viață.
Plângând, Luca a plecat în fugă spre spital, realizând că a rănit-o pe mama lui din ignoranță și egoism. Când a ajuns la spital, a găsit-o pe Ioana în stare gravă, legată la aparate.
Căzând în genunchi, Luca i-a cerut iertare: „Îmi pare atât de rău, mamă! Am fost un fiu groaznic! Te rog, fă-te bine!”
După două luni de recuperare, Ioana s-a întors acasă, iar Luca a fost alături de ea în fiecare zi. Împreună, au început să ducă un stil de viață sănătos, iar relația lor s-a refăcut. Luca și-a promis că nu o va mai lăsa niciodată să simtă durerea abandonului și a răului făcut.
