Sfânta Muceniță Cecilia a viețuit în Roma, intre anii 175 – 250. Primul sinaxar al sfintei datează de pe la jumătatea secolului al V-lea. Ca și toate celelalte martirologii din această perioadă, și acesta este destul de îmbogățit literar.
Sfânta Muceniță Cecilia deținea o casă în cartierul Trastevere, în care va și înființă o micuța biserică, ca loc de adunare al creștinilor vremii. Cercetările arheologilor au arătat că ruinele cele mai vechi din acest loc aparțin unei case romane din secolul al II-lea, iar arhitectura locului arată faptul că era folosit pentru slujbele creștine. Acestea au fost ținute aici până spre secolul al V-lea.
Sfânta Muceniță Cecilia a fost înmormântata, de către creștini, în Catacomba Sfântului Calist – San Callisto, din apropierea Criptei Papilor, în vreme ce Valerian și Tibertius au fost înmormântați în Catacomba Pretestato.
Actuala biserica din Trastevere a fost construită peste ruinele casei Sfintei Cecilia de către Papa Pascal I (817-824). Trupul sfintei, alături de cele ale lui Valerian, Tibertius și Maximus, a fost exhumat și așezat în noua biserică închinată sfintei.
În cadrul lucrărilor de restaurare a bisericii, intreprinse în anul 1599, Sfânta Muceniță Cecilia a fost exhumată pentru a doua oara. De fiecare data, sfânta era găsita neschimbată în cele trupești. Exhumarea a fost făcuta în fata unei mulțimi de oameni, creștini și personalități ale vremii. Un sculptor a lucrat minunata statuie a sfintei, care se găsește în biserica încă și astăzi.
Fațada bisericii a fost adăugată în anul 1725, de către Ferdinando Fuga. Alte renovări au fost efectuate în anul 1823, incluzând coloanele navei mai în interior. Antica încăpere romană, de sub biserică, a fost excavată și restaurata în anul 1897. O ultimă restaurare a avut loc în anul 1990.
Rugăciune către Sfânta Muceniță Cecilia
Sfânta Muceniță Cecilia, un înger luminos, ție păzitor, te-a luminat cu Lumină Dumnezeiască. Și te-a izbăvit de tot potrivnicul. Și te-a păzit nestricată, curată, plăcută lui Hristos cu credință și cu har. Pe Sfânta Muceniță Cecilia cu sfântă cuviință să o lăudăm.
Căci s-a făcut mireasă lui Hristos de bună voie. Și și-a împodobit inima cu virtuți.
Ea a rușinat semeția lui Almachie, strălucind ca soarele în mijlocul celor ce o căutau și după aceea s-a arătat celor de pe pământ Dumnezeiesc sprijin, întărind credința.
Bucură-te, strigăm ție, Ceea ce ai Născut Bucuria! Preacurată Sfântă Cecilia, tu ne-ai izbăvit de blestem, cu mijlocirea ta. Cu Dumnezeieștile ploi ale minunilor tale speli necurăția patimilor noastre. Pe cei topiți de arsura durerilor îi răcorești, Cinstită Muceniță Cecilia, pururea pomenită, pe cei care strigă cu credință, cântând: să binecuvinteze toată făptura pe Domnul și să-L preaînalțe întru toți vecii.
Firea noastră cea lepădată, prin Strălucirea Nașterii tale a văzut Lumină, Ceea ce ești cu totul fără prihană și a scăpat din noaptea necunoștinței și din tulburarea cea întunecoasă a patimilor. Pentru aceea, ca pe o Pricină a mântuirii noastre, pe tine te cinstim.
Având pe Hristos Mire Adevărat, ai urât dragostea mirelui celui pământesc și l-ai adus și pe el la Dumnezeu, prin credință pătimind tare împreună cu tine, Sfântă Muceniță Cecilia și luând cununa biruinței, adu-ți aminte de noi împreună cu el.
Căutând pe Hristos Dumnezeu, Care S-a Întrupat din Fecioară în chip de negrăit, cu cuget curat strigai către Dânsul: după Tine am alergat, Stăpâne și de dragostea Ta mi-am legat sufletul meu. Amin
