Astăzi, 21 ianuarie, cinstim icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la Vatoped. Rugăciunea de pocăinţă către Maica Domnului

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) de la Vatoped este prăznuită pe 21 ianuarie.

Icoana Maicii Domnului „Înjunghiata” (Esfagmeni) datează din secolul al XIV-lea și se află în Mănăstirea Vatoped din Sfântul Munte Athos, în paraclisul închinat Sfântului Mare Mucenic Dimitrie. Icoana poartă denumirea de „Înjunghiata” din cauza următoarei întâmplări:

Un ierodiacon ce avea ascultarea de ecleziarh, din cauza îndatoririlor sale, ajungea cu întârziere în trapeză. Odată, a ajuns după terminarea mesei, iar bucătarul a refuzat să îi mai dea de mâncare, amintindu-i că ar fi trebuit să vină la timp dacă dorește să mănânce. Cu sufletul plin de revoltă pentru cele petrecute, diaconul a plecat mâniat în biserică și, oprindu-se în fața icoanei Maicii Domnului, nu se gândi să o roage să îl ajute, ci i-a spus:

‒ De câtă vreme îți slujesc? Am trudit, însă nu am cum arăta aceasta. Nu te îngrijești dacă am sau nu să mănânc?

Apoi, el a lovit chipul Maicii Domnului cu un cuțit în obraz. Din rana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a izvorât îndată sânge, iar chipul Maicii Domnului a devenit palid. Înfricoșat, călugărul a orbit și a căzut în fața icoanei, cu totul părăsit de simțuri, precum Cain, ucigașul din vechime. El a rămas în starea aceasta vreme de trei ani. Apoi, datorită rugăciunilor stăruitoare ale starețului și ale călugărilor, Maica Domnului i s-a arătat starețului și i-a spus că diaconul este vindecat. Revenindu-și, diaconul s-a căit pentru fapta sa. Așezându-se în fața icoanei, a petrecut restul vieții sale în pocăință.

La trei ani după plecarea din lumea aceasta, osemintele diaconului au fost dezgropate, după rânduiala athonită, descoperind trupul său descompus după rânduiala firii, însă mâna sa dreaptă a rămas neatinsă de stricăciune, fiind toată neagră. Aceasta se păstrează până astăzi, ca semn al negrăitei iubiri a Maicii Domnului pentru întreaga făptură omenească.

Rugăciune de pocăinţă către Maica Domnului:

Stăpână prea milostivă şi bună, primeşte rugăciunea mea cea ticăloasă ce se aduce ţie din gură netrebnică, deşi toate le ştii, şi mai ales neputinţa mea. Că eu prin tine scap la bunătatea Fiului tău şi prin tine, Doamna mea, m-am abătut din calea ce ducea spre moarte. Şi ştiind faptele şi toate mişcările mele, cele din zi şi din noapte, cele cu lucrul şi cuvântul, cele întru ştiinţă şi întru neştiinţă, îndreptează-mă, că eu pe tine te am mijlocitoare către Hristos, Dumnezeul nostru.

Miluieşte-mă şi mă ajută, îndemnându-mă la tot lucrul bun, după voia Fiului tău şi Dumnezeului nostru. Tu ştii, Stăpână preabună, că din braţele maicii mele spre tine am alergat, ţie am fost dăruit, deşi rău m-am ocârmuit, dar nu am ştiut altă scăpare, părtinitoare, sprijinire şi mijlocitoare către Dumnezeu fără numai pe tine. Şi acum, Stăpâna mea, mărturisindu-mi toate faptele mele cele necuvioase, te rog să mi le ştergi şi să mă miluieşti. Ştii, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, că sunt ca o oaie rătăcită şi ca un străin smerit, care nu are unde să îşi plece capul, fără numai la tine, Maica lui Hristos, Dumnezeul meu. Tu eşti, Stăpână, ajutorarea mea, tu curăţia mea, tu acoperământul meu, tu chezăşuitoarea mea către Dumnezeu, tu tatăl meu, tu maica mea, tu povăţuitoarea mea şi întru tine îmi pun toată nădejdea mea. Tu cunoşti sărăcia mea şi ştii că nu am pe nimeni, fără numai pe tine şi pe Hristos, Cel ce s-a născut din tine. Să nu te îngreţoşezi de mine, nici să mă lepezi de la faţa ta, Preacurată, ca să nu biruiască mulţimea răutăţilor mele bunătatea ta, că al tău este noianul milostivirii, ca ceea ce eşti Maica lui Dumnezeu cel milostiv. Numai de voieşti şi eu m-am mântuit. Nimeni nu se împotriveşte ţie, că eşti Maică a lui Iisus Hristos, Dumnezeul meu, Cel ce a făcut toate.

Ştiu că multe sunt păcatele mele şi nu sunt vrednic a privi la înălţimea cerului din pricina fărădelegilor mele, dar dacă tu vei binevoi cine se va împotrivi? Ajută-mi, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu, mie, celui fără de îndrăzneală şi să nu mi se socotească îndrăzneala întru păcat, ci iartă-mă degrabă şi dă-mi umilinţă. Dă-mi izvor de lacrimi, suspinare şi zdrobire de inimă, ca să plâng păcatele mele, că eu sunt cel ce am nelegiuit înaintea Fiului Tău şi Dumnezeu mai mult decât toată firea. Şi ştiu, Stăpâna mea, că sunt fără de răspuns, nevrednic de toată iubirea ta de oameni, ci vrednic de toată osânda. De aceasta, prin tine, scap la mila Fiului tău, a Stăpânului şi Făcătorului meu cel bun. Deci ocârmuieşte-mă şi mă învaţă, Născătoare de Dumnezeu. Şi cerând în dar mila ta cea bogată, miluieşte-mă precum voieşti şi nu mă lepăda de la faţa ta, nici nu mă depărta de acoperământul tău, nu mă înstrăina de milostivirea ta. Miluieşte-mă pe mine, cel ce spre tine am toată nădejdea şi arată-ţi întru mine puterea ta, Născătoare de Dumnezeu. Că de mă vei mântui pe mine, păcătosul, mare va fi mila ta, mare milostivirea ta, mare nepomenirea ta de rău, mare îndelungă răbdarea ta. Iar de vei milui pe cel vrednic, nu va fi lucru minunat.

De aceea ajută-mi, milostiveşte-te spre mine şi-mi întinde mâna ta mie, leneşului, trândavului, nemulţumitorului, împietritului, neumilitului, judecătorului strâmb, gânditorului de rău, desfrânatului, hulitorului, ocărâtorului, clevetitorului, celui plin de toată fapta rea, de cuvinte viclene şi gânduri urâte, celui străin şi gol de toată fapta cea bună şi vrednic de toată osânda şi pedeapsa. Cu adevărat, Stăpâna mea Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu, milostiveşte-te spre mine, lipsitul şi ticălosul, şi fă cu mine milele tale bogate. Ca, fiind mântuit, să laud pe Cel ce S-a întrupat din tine, Hristos Dumnezeul nostru, şi pe tine te măresc, mântuirea mea, sprijinirea mea, mângâierea mea şi păzitoarea mea din toate zilele vieţii mele. Ajută-mi mie, Stăpâna mea ce sfântă, ajută-mi şi iarăşi strig, ajută-mi. Şi mă învredniceşte ca să fac voia Fiului tău şi Dumnezeului meu în toate zilele vieţii mele, să mă tem de El şi să-I slujesc cum se cuvine. Şi aşa, săvârşindu-mă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, să fiu povăţuit de sfinţii îngeri la locaşurile cele dumnezeieşti şi luminoase prin mijlocirea ta cea bineprimită, unde să-I slăvesc în veci pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, treimea cea preasfântă. Amin.