Rugăciune 27 Mai – Sfântul Ioan a fost luat în robie de către turci, iar pentru că a refuzat să renunțe la credința creștină și să se facă musulman, a fost rânduit să îngrijească vitele. A ales să doarmă împreună cu animalele, într-un grajd modest, și a refuzat mai târziu să se mute de acolo. Astfel, s-a asemănat cu Domnul Hristos, Care S-a născut într-o iesle smerită. Prezența sa umplea acel loc de mireasmă duhovnicească, căci Sfântul Ioan se ruga neîncetat, postea aspru și se împărtășea în fiecare sâmbătă la o biserică din apropiere.
Înștiințat de Dumnezeu că se apropie clipa trecerii sale la cele veșnice, a primit Sfânta Împărtășanie într-un măr scobit, pentru a nu fi descoperit de musulmani. Curând după aceea, sufletul său s-a mutat la Domnul și i s-a arătat în vis preotului care îl împărtășise, spunându-i că trupul său a rămas neputrezit.
Sfintele sale moaște au fost așezate spre închinare în Biserica „Sfântul Gheorghe”, însă, mai târziu, turcii le-au aruncat în foc. Cu toate acestea, ele s-au mișcat ca și cum ar fi fost vii și nu au ars. Astăzi, moaștele Sfântului Ioan se află spre cinstire pe insula Evia, în orașul Procopie, unde continuă să lucreze minuni pentru cei care se roagă cu credință și cer ajutorul său.
Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul
O, Sfinte Ioane, întru tot lăudate și de minuni făcătorule, primește această umilă rugăciune de la noi, nevrednicii tăi robi, căci către tine ca la un grabnic folositor alergăm noi, chemându-te cu evlavie: vino, Sfinte, și vezi rănile și durerile noastre. Ia aminte la suspinele noastre, că știm, Sfinte al lui Dumnezeu că deși ai pătimit greu pentru dragostea lui Hristos, dar prin viețuirea ta ai aflat dar de la Dumnezeu, fiindcă ne-am încredințat că și după mutarea ta la viața cea veșnică cine a năzuit la ajutorul tău și ți s-a rugat cu credință nu a rămas neajutat. Că cine te-a chemat și tu l-ai trecut cu vederea? Sau cine s-a rugat ție și nu l-ai auzit?
Minunile și ajutorul tău, Sfinte, ne-au făcut și pe noi, păcătoșii, să alergăm la ajutorul tău. Am auzit de minunea pe care ai făcut-o trimițând prin rugăciune o farfurie de mâncare din Procopie până la Mecca. Am aflat de vindecările tale minunate, de mulțimea de bolnavi care au aflat izbăvire din suferințele lor. Credem că Dumnezeu te-a proslăvit prin minuni fără de număr. Oare pe noi ne vei lăsa fără ajutor? Să nu fim noi lepădați de la dragostea ta, Sfinte, chiar dacă viețile noastre sunt pline de fărădelegi.
Aducându-ne aminte de mijlocirile tale binecuvântate, credem că tu același ești, Sfinte, astăzi ca și atunci, și că nimeni din cei ce se roagă ție nu rămâne fără ajutor. Pentru aceea și noi, fiind scârbiți și în pagube, alergăm la tine cu credință și lacrimi, îngenunchind, și ne rugăm ție, Sfinte Ioane, să te rogi pentru noi lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Celui Ce n-a trecut cu vederea rugăciunea ta cea jertfelnică, ci te-a ascultat și te-a întărit și te-a primit în cereștile locașuri. Roagă-L să depărteze de la noi dreapta Sa mânie, să apere orașele, satele și toată țara noastră de secetă, de foamete, de furtuni năpraznice, de cutremur, de boli și răni aducătoare de moarte, de năvălirea asupra noastră a altor neamuri și de războiul cel dintre noi.
Mijlocește, Sfinte Ioane, păstorilor noștri râvna fierbinte către Dumnezeu, purtare de grijă pentru mântuirea sufletească a păstoriților, înțelepciune în purtare și învățătură, cucernicie și tărie în ispite; tuturor cârmuitorilor purtare de grijă față de supuși, iar supușilor îndeplinirea cu sârguință a tuturor îndatoririlor lor, ca astfel, în pace și cu cucernicie, să petrecem veacul acesta, să ne învrednicim de împărtășirea bunătăților celor veșnice în Împărăția Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Căruia I se cuvine cinste și închinăciune, împreună cu Tatăl Cel fără de început și cu Preasfântul Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!
