În această lună – Acest cuvios a trăit în zilele bătrânului Iustin, şi a fost născut în Antiohia Siriei, din tatăl Ioan, care era din Edesa, şi din maica Marta, fiind crescut în aceeaşi cetate a Antiohiei. Iar cele de aci înainte toate lucrurile minunate se spune că unele s-au întâmplat, iar altele au fost făcute de el, mai presus de om.

În această lună , în ziua a douăzeci şi patra, ne rugăm părintelui nostru Simeon din Muntele cel minunat

„ Stăpâne Doamne, Iisuse Hristoase, Cuvântul lui Dumnezeu, Cel fără de moarte, Ziditorul şi Ocârmuitorul întregii făpturi, Fiule, Unule-Născut, care ai strălucit fără de ani din Tatăl şi Acelaşi, neschimbat şi neamestecat, precum ştii, Te-ai întrupat din Preasfânta Fecioară Maria, ca să izbăveşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit, Cel ce nu Te-ai despărţit de Tatăl şi ai petrecut împreună cu noi, netrebnicii, lumina nepătimirii, stricătorul întunericului necunoştinţei, strălucirea celor treze, bucuria ortodocşilor, dulceaţa îngerilor şi a sufletelor, Cel ce eşti frumuseţea şi dulceaţa fără de săturare, Cel ce eşti poftit şi dorit, bogăţia cea covârşitoare a minţii celei curate, care Te caută pe Tine, Cel din fire preabun, preaîndurat şi preamilostiv, alungă de la mine, ticălosul, gândurile celor ce mă supără pe mine.

Că Tu, cunoscătorule de inimi, Cel ce vezi cele ascunse ale mele, ştii că sunt fără voia mea. Iartă-mi-le, Stăpâne al tuturor, şi să nu-mi fie obişnuinţă spre păcat, ci, milostiv făcându-Te mie, trimite din scaunul cel sfânt al slavei Tale darul Tău, care să acopere neputinţa mea, a robului Tău celui netrebnic. Înţelepţeşte-mă şi voi învăţa poruncile Tale, ca să fiu viu. Vindecă rănile sufletului meu şi luminează ochii cugetului meu, ca să înţeleg totdeauna iconomia care s-a făcut pentru mine. Şi ce voi zice Ţie, mai-înainte Cunoscătorule, Cel ce încerci inimile şi rărunchii oamenilor? Tu ştii că inima mea însetează de Tine ca un pământ uscat, deci, Stăpâne Preabune, trimite-mi darul Tău ca să sature foamea şi să adape setea mea.

Că după Tine doresc şi însetez, Lumina adevărului şi Dătătorul mântuirii. Pică, Doamne, o picătură a milei Tale, ca să se aprindă ca o văpaie inima mea şi să mistuiască mărăcinii şi ciulinii din ea, gândurile cele rele. Iar mintea mea ca o roabă să se facă, dorind şi căutându-te numai pe Tine, Mântuitorul lumii. Izbăveşte-mă, Doamne, de toţi vrăjmaşii cei nevăzuţi care vânează sufletul meu şi-mi dăruieşte ca cealaltă vreme a vieţii mele să o petrec în curăţie şi răbdare, bineplăcând Ţie. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, dăruieşte-mi iertare greşelilor mele celor din fiecare zi.

Aşa, Stăpâne Preabune, ascultă rugăciunea mea şi-mi dăruieşte cererile inimii mele, ca să mă fac biserică a darului Tău. Şi locuind el în mine, să-mi strângă cugetul meu ca un frâu, ca nu cumva rătăcind, să greşesc Ţie şi să nu fiu scos afară din lumina Ta. Că Ţie Se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, şi Ţie slavă, mulţumire şi închinăciune înălţăm, împreună Celui fără de început al Tău Părinte şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Amin.”

Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *