Din nemaiminunatiile inceputului de an scolar: sedintele cu parintii. Mai precis, primele sedinte cu parintii. Intalnirile astea nu inceteaza sa ma uimeasca, frate!

Trec prin ele an de an, de ceva vreme si au acelasi tipar: Toata lumea vorbeste peste toata lumea, nimeni nu lasa amaratele alea de cadre didactice sa treaca de “Bine ati venit! Ne-am adunat ca sa…”, scrie hotnews.ro.

Vesnicele non-probleme… jumatate de sedinta se discuta cu ce se imbraca copiii, de parca, daca s-ar concluziona asta majoritar, s-ar termina foametea mondiala, s-ar dizolva plasticul in apa si s-ar gasi un leac pentru cancer. Oamenii astia chiar or crede ca, daca le vine copilul imbracat in verde (sau alta culoare diavoleasca) la scoala, exista un senzor la usa care-i propulseaza piciorul invatatoarei fix in dosul copilului si el, la randul lui, ajunge pe tuhas in curte? Nu inceteaza sa ma uimeasca aceste discutii interminabile si identice la fiecare inceput de an scolar si la fiecare copil in parte…

”Sa nu le dea numai mazare si fasole”

Soc si groaza… din partea mea doar: Nu s-a ales niciun furnizor pentru masa copiilor. Tuturor li se pare normal sa decida parintii cine va aduce mancarea copiilor. Nu inteleg de ce nu intra chestia asta in oferta educationala. Sa se vada clar, frate, in pliantul ala si ce si de la cine va ingurgita copilul vietii in zilele alea de nu-l hranesc eu acasa. Daca nu-mi convine si mi se pare ca puiul broastei n-ar fi satisfacut decat cu 3 zile de cordon bleu pe saptamana, ma reorientez si gata! E ca si cand m-ai intreba dupa ce manual sa lucrezi (ceea ce se si intampla pe la unii, din pacate).

In prima zi de scoala s-a mai facut o mica sedinta (a doua), unde s-au prezentat variante de furnizori de mancare. Dupa o analiza amanuntita, se ridica o doamna respectabila: “Sper sa nu le dea toata ziua numai mazare si fasole!” Doamne fere’, doamna! Dar, de ce? “”Pai al meu nu mananca. Si n-ar fi rau sa luam varianta aia cu desert… ca, in cazul in care nu le place mancarea, macar sa aiba desertul.” In urma doamnei cu pricina, una dintre invatatoare isi continua discursul pacifist: “Gustarile pot sa fie si mai sanatoase asa… Apreciem si sticksuri de m0rcovi, flori de conopida… Ii si laudam…” Of…

Inca un grup de Whatsapp, inca unul de Facebook

In alta ordine de idei, urmeaza sa fac parte dintr-un nou grup de Whatsapp, dintr-un alt nou grup de Facebook si tot asa… adicalea, pe langa cele ale copilului mai mare carora deja le-am dat notificarile pe silentios intrucat nu am atata timp sa dau curs tuturor discutiilor care se consuma acolo. Pe unde or fi vremurile alea in care nu sarea nimeni sa intrebe pe grupul de parinti ce tema are odorul, ca el nu si-a notat?

Ma incearca o senzatie ca am ramas cam singura care si-a trimis copilul cu tema nefacuta la scoala atunci cand nu si-a dat silinta sa o noteze de pe tabla. Si a mai avut si nonsalanta si lipsa de inspiratie (copilul in cauza) de a ma pune pe mine, ditamai mama-sa, sa intreb pe grupul de parinti (ca tot restul lumii) ce anume are el de scris pentru a doua zi. Mare greseala!

DAR! Pe langa toate cele… mi-au furat covorul de sub picioare baloanele colorate din clasa. Minunatie rara au reusit doamnele astea ale noastre (pe care, pare-se, le iubim de pe acum) cu putinul asigurat de stat… ala roman… adica acelasi minunat stat care se plange ca nu se mai reproduce romanul ca pe vremuri. Pai, na! Vorba cuiva: “Acum nu mai intra cum intra, stimabili… intra cum iesea!

Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *