Deprinde-te a tacea, chiar acolo unde nu-i rau sa vorbesti, ca sa castigi deprinderea. Numai sa nu fie tacerea ta pricina de vatamare duhovniceasca tie ori celorlalti. Ia seama a sta departe de sfaturile oamenilor, fiindca in locul oamenilor vei avea tovarasi pe ingeri, pe sfinti si pe Dumnezeu.

In fine, aminteste-ti de razbo1ul ce-l ai in maini. Daca vei vedea cata lupta ai sa depui intr-insul, desigur vei pierde pofta a vorbi ceva de prisos, scrie altarulcredintei.md.

Cum se cuvine a ne conduce limba

Cea mai mare trebuinta este a sti sa-ti carmuiesti limba cum se cuvine si s-o infranezi. Foarte adeseori, multa vorbire vine din mandrie. Din aceasta parandu-ni-se ca stim multe si fiind multumiti de parerile noastre, ne silim cu multe reflectii si cuvinte mestesugite sa impunem opinia noastra inimilor celorlalti, ca sa le aparem ca invatatori. Le aratam astfel de mandrie, ca si cum ei ar avea nevoie sa invete de la noi. Acest orgoliu apare mai ales cand ii invatam fara ca ei sa fi cerut acest lucru de mai inainte.

Nu-i posibil a spune in cateva cuvinte cate rautati se nasc din multa vorbire. Vorba multa e mama lenei, baza ignorantei si a nebuniei, usa clevetirii, sluga minciunilor si raceala evlaviei fierbinti. Vorbele multe intarata si intaresc patimile, si dintr-insele se porneste apoi limba cu o mare usurinta spre vorbire nechibzuita. De aceea, Sfantul Apostol Iacov voind sa arate cat de greu este unui om sa nu greseasca in cuvintele rostite, zice ca acest lucru e posibil numai pentru barbatii desavarsiti: „Daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare a-si infrana tot trupul” (Iacov 3, 2).

Fiindca limba, indata ce incepe a vorbi, alearga ca un cal fara frau si nu vorbeste numai cele bune si cuviincioase, ci si cele rele. De aceea, acelasi apostol o numeste: „Rau fara astampar, plina de venin aducator de nefiinta” (Iacov 8); iar Solomon in acelasi fel a zis ca „din multa vorbire nu vei scapa de pacat” (Proverbe 10, 2).

Si ca sa spunem in general: Cel ce vorbeste mult, da a se intelege ca-i ignorant: „Cel nebun inmulteste cuvintele” (Eclesiastul 10, 14).

Nicodim Aghioritul, Razbo1ul nevazut, Editura Egumenita, Galati, pp. 80-81

Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *