Anca Remeta, lector de limba engleza, explica cinci dintre cele mai frecvente greseli pe care le fac romanii atunci cand comunica in limba engleza.
In literatura de specialitate se vorbeste din ce in ce mai des de limba engleza ca lingua franca – English as a lingua franca (ELF) -, pentru a desemna comunicarea in engleza intre persoane care au limbi materne diferite si vin din zone culturale diferite, scrie adevarul.ro.
Privita din aceasta perspectiva, engleza este un instrument, o „limba de contact“, care se defineste in primul rand functional, fiind utila pentru inlesnirea conversatiei intr-un context multicultural si abia apoi formal, prin raportare la normele si regulile utilizate de vorbitorii nativi.
Avand ca prim scop transmiterea mesajului (in afaceri, turism, relatii cu clientii, etc.), limba engleza astfel folosita este permeabila structurilor si specificitatii limbii materne a fiecarui participant la comunicare. Contaminarile cu prima limba invatata se produc ca urmare a tendintei naturale de a modifica structurile neconforme cu tiparul lingvistic familiar, avand un impact mai mare sau mai mic asupra sensului, in functie de nivelul de competenta lingvistica al fiecarui utilizator.
Iata cateva greseli frecvent intalnite in utilizarea limbii engleze de catre vorbitorii nativi de limba romana, semnalate de Anca Remeta, lector de limba engleza la Fun datia Calea Victoriei:
1. Adeseori sunt alese cuvinte a caror forma sonora este similara unor termeni din limba romana, insa in limba engleza au alt sens. Este vorba de ceea ce se numeste false friends, cuvinte care pacalesc usor vorbitorul, indepartandu-l de la sensul dorit. Astfel, sensible in limba engleza suna ca romanescul sensibil (in engleza, sensitive), dar inseamna, de fapt, rezonabil, inteligent. In aceeasi categorie, sa il mentionam si pe actual, de multe ori folosit cu sensul de prezent (in engleza, current, present, ongoing, etc) si nu cu sensul corect de real, exact. Un alt false friend foarte des intalnit este eventually, incorect utilizat pentru a traduce romanescul eventual (possible sau possibly, in engleza), insa el inseamna in cele din urma, in final. In limbajul de business tot mai des se strecoara cuvantul englezesc scope pentru a vorbi despre obiective, scopuri. De fapt, scope inseamna in limba romana oportunitate, raza de actiune, domeniu, sfera de interes, sensul dorit putand fi tradus in engleza prin objective, aim, target, purpose.
2. Urmand posibilitatile gramaticale ale limbii romane, de multe ori viitorul cu „will“ se foloseste in propozitii conditionale sau temporale, ceea ce este neconform cu regulile limbii engleze. De aceea, „I will go to the mountains, if I will have time“ sau „Please, give me a call when you will arrive“. sunt corecte doar cand le traducem in romana, insa in limba engleza will trebuie inlocuit cu prezentul simplu, astfel: „I will go to the mountains, if I have time“ si „Please, give me a call when you arrive“.
3. O alta confuzie apare in cazul verbelor care pot fi atat regulate, cat si neregulare, insa cu diferente de sens intre cele doua aspecte. De exemplu, to lie inseamna a sta intins, a zacea, ca verb neregulat (to lie – lay – lain), dar are sensul de a minti ca verb regulat (to lie – lied), iar to hang este neregulat (to hang – hung – hung) cand inseamna a agata, a atarna, dar este regulat cand are sensul de a executa prin spanzurare (to hang – hanged). Necunoasterea acestor reguli gramaticale poate crea nelamuriri, amuzante sau chiar macabre, cateodata.
4. Cuvantul weekend este folosit in romana cu aceeasi forma ca in limba engleza, de multe ori fiind preferat expresiei „sfarsit de saptamana“. Adaptarea la normele limbii romane a dus la utilizarea prepozitiei in pentru acest neologism. Atunci cand apare in comunicarea in limba engleza a unui vorbitor nativ de limba romana este automat tradusa cu in, prepozitie incorecta, normele impunand utilizarea lui at (in engleza britanica) sau a lui on (in engleza americana).
5. Actiunile care se desfasoara cu o anumita regularitate, care au devenit activitati de rutina sau reguli de comportament, se exprima in engleza cu ajutorul prezentului simplu. De exemplu, He usually walks to work/ We often have meetings in the morning. Vorbitorii nativi de limba romana au adesea tendinta de a utiliza in aceste situatii Present Continuous Tense, necesar pentru actiuni in desfasurare in momentul vorbirii, pentru incalcarea unei reguli si pentru actiuni suparatoare care se repeta. In urma acestei confuzii rezulta enunturi incorecte, ca de exemplu: He is usually walking to work/ We is often having meetings in the morning, care duc la confuzii de sens si la intrebari de clarificare ulterioare.
