K.I.: Parintele Porfirie se interesa foarte mult de mentinerea unor legaturi corecte intre soti si de institutia sfanta a familiei. Grija lui permanenta era indreptata spre cresterea copiilor intr-o atmosfera sanatoasa, plina de pace si de iubire.
H.M.P.: Aveti perfecta dreptate. Parintele Porfirie se ocupa mai ales de legaturile dintre soti si de cele dintre parinti si copii, scrie produsemanastiresti.ro.
Cand se ducea la el vreun om insurat, care nu avea o sotie buna, sau o femeie casatorita ce nu avea un sot bun, dar si in primul caz si in al doilea, acesti oameni isi purtau crucea cu rabdare, parintele ii numea sfinti.
Odata a venit la el un om casatorit, care nu era deloc un sot bun, dar ridica o biserica. Acesta i-a spus parintelui: – Parinte, eu ridic o biserica frumoasa!
– De ce ridici, binecuvantate, aceasta biserica mica, dupa ce ai stricat-o pe cea mare, care este casa ta?
K.I.: Cat de frumos i-a spus…
H.M.P.: Mereu le zicea parintilor sa nu se certe niciodata dinaintea copiilor lor, caci copiii, atunci cand ii aud pe parintii lor certandu-se, simt ca se surpa casa pe ei.
K.I.: Asa este.
H.M.P.: El spunea astfel: „Copiii trebuie sa creasca avand parte de mangaierea ambilor parinti, iar tatal nu trebuie sa fie foarte dur. Iar daca vreodata este nevoie sa aplice copilului vreo pedeapsa, sa o faca cu foarte mare atentie si cu masura, ca sa nu-l tr4umatizeze pe copil“.
Odata ne-a povestit urmatoarea intamplare:
– Odata am luat foarte multe bomboane si m-am dus la un orfelinat. Am impartit bomboanele copiilor orfani, dar sufletele lor erau flamande si inhibate, asa ca nu aveau puterea sa zambeasca. Am plecat de acolo si m-am dus sa iau autobuzul. Cand am intrat in autobuz, am vazut ca niste pasageri se certau intre ei: „Scoala-te de aici… Asaza-te mai incolo! Strange-ti picioarele…“ Strigau unul la altul si se injurau. Atunci m-am gandit: „Copiii aceia sunt orfani de tatal pamantesc, iar acesti copii sunt orfani de Tatal ceresc“.
Si parintele Porfirie a continuat:
– Pentru ca oamenii sunt orfani de Dumnezeu, Care inseamna bucurie, ei nu mai stiu ce fac si isi ies din fire. Dar daca omul reintra pe drumul lui Dumnezeu si al Bisericii si-L cunoaste pe Tatal sau ceresc, atunci el nu se mai poarta ca un orfan si este tot timpul plin de bucurie. Ce este stresul, daca nu tocmai starea de orfan fata de Parintele ceresc?
