Cel ce crede in Dumnezeu sa fie incredintat ca Dumnezeu se tine de cuvant si implineste ce a spus numai ca omul este necredincios si cade in neascultare de poruncile lui Dumnezeu, iar in loc de binecuvantare de la Domnul primeste mania si blestemul dumnezeiesc care il urmaresc in tot locul. Fiindca este vorba de neascultarea omului de cuvantul lui Dumnezeu, sa pornim putin firul acestei neascultari si sa vedeti cum incep unii si, in special tineretul, sa-si cladeasca fericirea pe acest pacat.
Din cele ce observam noi astazi, ne dam seama in ce mare intuneric se afla si cat de intunecata este mintea unora, ca nu vor sa mai tina seama nici de binecuvantarea parintilor si nici de a lui Dumnezeu, scrie altarulcredintei.md.
O fata s-a indragostit de un baiat pe care l-a intalnit in cine stie ce locuri de petreceri si nu dupa mult timp, pleaca fara stirea parintilor, sa traiasca fara cununie, fara binecuvantarea lui Dumnezeu si a parintilor. Cand aud parintii ce a facut fata lor, striga indurerati, ii zic fel de fel de vorbe, o blestema, o da necuratului, si amandoi uniti ii trimit vorba ca n-are ce sa mai caute in casa lor niciodata. Trece timpul si, mai de dorul fetei, mai de mila, bietii parintii cedeaza si-i trimit vorba sa se intoarca.
Dar neascultarea se tine lant. Parintii ii indeamna pe copii sa se cunune si accepta, dar cand vor ei, mai tarziu. Tocmesc intai muzica, fac cheltuiala mare si neglijeaza preotul si atunci, cand ajung la acesta, afla uimti ca ziua fixata de ei pentru cununie e oprita de canoane, fiind post sau din alte motive. Atunci oamenii nostri spun cu suparare: “Pai, ce sa facem, parinte, ca am tocmit muzica, am arvunit restaurantul, am facut cheltuielile cu alimentele si ni se strica?”
Preotul fiind si el constrans de aceste lucruri, ca si parintii lor, ii trimite la Episcopie ca sa ceara dezlegare. Cei de acolo, vazand ca deja traiesc in pacatul desfranarii, le da o hartie la mana sa poata preotul sa-i cunune chiar daca e post. Astfel, din neascultare in neascultare, se calca legea, nu se mai tine cont nici de canoane si cad sub blestem dumnezeiesc. Vine apoi peste ei mania lui Dumnezeu si, cand incepe sa trosneasca biciul dreptatii lui Dumnezeu in casa lor in diferite chipuri se intreaba uimiti cu ce au gresit.
Vin asupra lor pagube mari, boli grele, cearta si bataie, despartiri, copii bolnavi, suciti si paralitici, indraciti si neascultatori, mai rau ca parintii lor si tot asa multe rautati. Ei se intreaba mereu cu ce vor fi gresit Domnului, dar iata ce au facut: au pornit-o rau de la inceput, cu blestemul taras.
Extras din Predica la Duminica a XVIII-a, dupa Rusalii a Parintelui Visarion Iorgulescu
