Haralambie, fratele Parintelui Efrem Katunakiotul, povestea ca odata a venit parintele Nichifor acasa la ei si i-a spus mamei lor: „Sa nu-i cereti lui Efrem sa coboare in lume.Este un ucenic desavarsit. Este foarte bun. Daca va veni, il vor lua cu sila si ii vor da imediat parohie, si va pierde cele pe care le traieste acum in Sfantul Munte. Efrem traieste si vede de pe acum raiul”, scrie altarulcredintei.md.
Si a inceput sa povesteasca:
„Odata Parintele Efrem slujea Sfanta Liturghie, iar eu si Procopie cantam la strana. La un moment dat, noi asteptam sa rosteasca ecteniile, dar el statea tacut. Am mai asteptat putin, dar nici un raspuns.
Atunci am intrat in Sfantul Altar sa vad ce se intampla si am ramas uimit cand l-am vazut cazut in fata Sfintei Mese. Abia dupa ce l-am scuturat bine si-a revenit. S-a uitat in dreapta si in stanga, incercand sa-si dea seama unde se afla. Era ud de lacrimi.
Fara a spune nimic, a continuat Sfanta Liturghie. Cand a terminat, s-a apropiat de mine si mi-a spus plangand: «Parinte, iarta-ma! Daca se poate, alta data cand o sa ma mai vedeti intr-o astfel de stare, sa ma lasati si nu ma mai scuturati ca sa-mi revin. Parinte, va marturisesc ce mi s-a intamplat astazi, nu stiu cum s-a facut ca am iesit din mine insumi si vedeam ingeri care coborau pe jertfelnic si urcau la cer cantand.
Ma gaseam intr-o stare de negraita fericire; imi iesisem din sine. Vocile si scuturaturile sfintiilor voastre m-au facut sa-mi revin. Va rog, parinte, daca mi se va mai intampla aceasta si alta data, lasati-ma asa cum sunt»”.
Ierom. Iosif Agioritul, Staretul Efrem Katunakiotul, traducere de Ieroschim. Stefan Nutescu, Schitul Lacu-Sfantul Munte Athos, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2004, p. 64-65)
