Casa ei a devenit loc de „pelerinaj” pentru romani si turistii straini! Doamne, ce frumos! Nu vezi asa ceva la toate colturile. Uite ce a aparut in gradina acestei maramuresence:

Maria Tetisan este o femeie simpla, din Maramures, cu o pasiune colorata: de peste 30 de ani cultiva mii de lalele, nu ca sa le vanda, ci pentru ca ii place sa vada, an de an, cum curtea ei generoasa exploadeaza de culoare. I s-a dus vestea si oameni din toata tara vin in satul Chechis, la ea acasa, ca la un obiectiv turistic. De cum intri in gospodaria „Mariucai Olandeza”, cum i se spune, ai impresia ca ai aterizat in „Tara lalelelor”.

La doar 16 kilometri de Baia Mare, in satul Chechis, oamenii vin ca la un obiectiv turistic. Vin sa vada „mica Olanda” si pe „Mariuca Olandeza”, asa cum este poreclita in sat batrana. Odata ajuns in curtea ei, intelegi de unde ii vine porecla: un imens camp de lalele rosii da impresia ca ai aterizat in „Tara lalelelor”. Mii de flori colorate sunt cultivate pe un teren generos, pe care se mai pot construi lejer doua case.

Cei patru copii ai sai au crescut mari si au plecat la casele lor, iar ea a constatat ca nu mai are nicio motivatie sa creasca animale si sa cultive pamantul. Pasiunea pentru cultivarea lor si-a descoperit-o dupa ce prima dintre fiicele ei s-a mutat in Olanda si a inceput sa-i trimita bulbi de lalele, sa infrumuseteze gradina de acasa.

„Mergeam des la ea si nu ma mai puteam ingriji de gospodarie. Copiii au spus sa renunt la animale, ca imi cumpara ei tot ce am nevoie, dar sa pot merge la ei oricand”, povesteste Maria Tetisan cum a pornit totul.

Acesta a fost inceputul, apoi a adus tot mai multe lalele. Care s-au mai inmultit in gradina si, acum, dupa 20 de ani, tot locul este ocupat cu frumoasele flori. Femeia spune ca sunt florile ei preferate si, chiar daca rezista pentru o perioada scurta de timp, ea le adora. ”Nu ma intereseaza daca tan numa’ cateva zile. Aci ii terenu’ meu si pun ce vreu io. Nu le comercializez, nu fac afaceri cu ele, da’ le ingrijesc ca-mi plac”, spune ea, hotarata, conform 9gag.red.

Batrana a invatat lectia umilintei din copilarie, cand de la 11 ani, mergea cu cosul in spate spre Baia Mare, pe jos, pentru a vinde lactatele produse in gospodarie. „Si ce iernuri erau atunci. Si mergeam peste deal, pe la Grosi, sa fie mai aproape. Nu zic ca nu e importanta o facultate, da io’ am facultatea vietii. Pe mine nu ma intereseaza cata scoala are omul, ci gestul lui”, mai filosofeaza ea. Apoi schimba registrul si isi aminteste ca sunt 30 de ani de cand una din fiicele ei a plecat in Olanda si a inceput sa o viziteze. Atunci mergea cu avionul, dar nu s-a temut niciodata ca nu se va descurca in hatisul de informatii la care trebuie sa fie atenta intr-o calatorie. „Pai daca scrie pa biletu’ tau de avion o litera, apoi te uiti dupa ie si te duci pa linia ceie pana in capat”, explica femeia.

Primele flori pe care le-a primit le-a sadit in gradina, insa ulterior, s-a decis sa-si umple toata curtea cu lalele. ”Prima data, Onita (una din fiicele sale, n.r.) mi-o adus cateva si le-am pus in gradina. Si-apoi de-acole, io m-am tat ocupat de ele, ca mi-s tare dragi! Amu 30 de ani le-am avut (pe primele, n.r.) pe cele din gradina. Da’ iestelalte (rosii) is de 20 de ani”, mai spune femeia.

Apoi da detalii despre cum le ingrijeste, cum exista un soi la care trebuie sa le rupa capetele dupa ce cad petalele, dar cum s-a pacalit si le-a rupt, fara sa stie ca nu trebuie sa faca asta, la alte soiuri. Pe de alta parte, chiar daca mai toata gradina ei e ocupata cu lalele, ea foloseste spatiul la maximum. ”Aici, in gradina, dupa ce trec lalelele pun printre ele varza”, arata Mariuca spre o portiune mica ingradita.

Extrem de mandra de lalelele ei, in perioada cat sunt inflorite, Mariuca Olandeza este vizitata mereu de diferite persoane. Drept marturie, in casa are o multime de albume foto in care stau la loc de cinste fotografiile cu vizitatorii. Fotografiile cu copiii ei au si ele un loc aparte si le priveste cu mandrie. ”Asta mica o fo’ gardian la inchisoare, la Haga. Io am fost tare severa cu ei ca n-am vrut sa-i scap din mana. De eram mai… poate ca amu’ erau pan’ canale, copiii mei”, mai spune maramureseanca.

Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *