Draga mea „cea mai bună prietenă”,
după toate urcusurile și coborasurile pe care le-am trecut împreună, nu mi-am dat seama niciodată că legăturile de prietenie s-ar fi putut rupe vreodată. M-ai izgonit brusc, ca și cum n-aș fi fost niciodată o parte din viața ta.
M-ai izgonit ca și cum n-aș fi vorbit nimic cu tine, niciodată.
Încă nu pot trece peste faptul că prietenia noastră s-a destrămat. Au trecut aproape doi ani, dar se pare că timpul nu poate vindeca durerea mea și nu poate șterge cicatricile pe care le-ai lăsat, pe sufletul meu.
M-ai izgonit brusc din viața ta, fără să-mi dai nicio explicație. M-ai lăsat cu o mulțime de întrebări fără răspuns, care încă se mai derulează în capul meu:
Mi-ai izgonit pentru că ți-am făcut ceva rău? A fost vina mea? Inima ta s-a rupt atunci când ai decis să mă scoți din viața ta? Încă te mai gândești la mine? Ți-e dor de mine?
Cum ar fi putut cineva să renunțe atât de ușor, la o persoană pe care o iubea atât de sincer? Cum a putut cineva să renunțe la o persoană cu care avea o legătură atât de puternică?
Și știi ce mă doare cel mai mult?
Aceasta este întrebarea căreia nu-i voi găsi niciodată răspunsul. E gândul că nu voi ajunge niciodată să aflu de ce m-ai scos din viața ta.
Ori de câte ori mă plimb pe lângă locurile în care vorbeam, ori de câte ori găsesc o fotografie cu noi, amintirile frumoase ale timpului petrecut împreună revin în mintea mea.
Dragă prietenă, pot să-ți port pică pentru că m-ai exclus din viața ta. Mă pot învinui chiar și eu pentru asta. Mi-e dor de tine teribil. Dar sunt câteva lucruri pe care nu le pot face niciodată.
Nu-mi pot șterge amintirile. Nu pot șterge ceea ce am trăit. Nu pot pretinde că adevărata conexiune, nu a existat.
Pentru că ai fost o parte importantă a vieții mele. Tu ai fost întotdeauna acolo pentru mine. Tu erai cea care a văzut binele în mine chiar și atunci când nu puteam să-l văd eu. Tu erai cea care mi-a amintit de puterea și de curajul meu, ori de câte ori m-am simțit slabă. Tu erai cea care mi-a amintit mereu de valoarea mea.
Da, tu erai cineva care m-a ajutat să mă transform în femeia pe care o cunosc azi – și pentru asta voi fi mereu recunoscătoare.
Nu știu dacă vei citi vreodată această scrisoare sau dacă ne vom mai vedea vreodată, dar sper cu adevărat să fii bine. Sper că trăiești viața pe care ți-ai dorit-o dintotdeauna. Și sper că vei găsi pe cineva care să te iubească și să aibă grijă de tine, așa cum am făcut-o eu.
Nu în ultimul rând, sper că aleea noastră să se intersecteze, într-o zi. Și până atunci, nu îți doresc decât ce este mai bun.
