Legenda spune ca traiau odinioară, in mijlocul unui castel din basme doi copii de rege: un baiat si o fata.
La nastere, cei doi copii primisera de la zana lor cea buna cele mai minunate daruri: frumusete, intelepciune, cumintenie.
Cei doi copii crescuseră împreună si isi petreceau majoritatea timpului impreuna, jucandu-se in gradinile castelului, gradini pline de flori.
Din pacate, atunci cand copiii au implinit 10 ani o boala nemiloasa a cuprins tinutul in care locuiau si intregul lor regat a fost cuprins de jale.
Printre cei atinsi de boala aceasta nemiloasa s-a numarat si fata regelui, care devine din ce in ce mai slaba si pana la urma trece în neființă.
Băiatul regelui care tinea foarte mult la sora lui de care era nedespartit a inceput atunci sa plângă si nu s-a mai putut opri.
Atunci lacrimile sale s-au transformat in niste flori albe, micute, care s-au asternut peste toate vaile si gradinile unde se jucau pana atunci cei doi printi.
Printul a fugit de la castel si s-a ascuns in lume, pentru a nu fi vazut de ceilalti ca isi plange sora.
Florile nascute din lacrimile sale au capatat numele de lăcrămioare.
