Pe prispa insorita a unei casute, pierduta sub potopul de flori de glicina, sedea o tanara mama, la masuta de lucru. Impletea de zor un sal pentru fetita care se juca alaturi de ea cu papusile.

De la o vreme, fetita se uita din ce in ce mai atenta la mainile mamei sale. Ochisorii albastri, care cuprindeau cu dragoste intreaga faptura a frumoasei mame, s-au umplut de nedumerire si, nemaiputand rabda, fetita a izbucnit:

-Mama draga, ce urate sunt mainile tale!

Lasand lucrul deoparte, si privind inlacrimata chipul dragalas al fetitei, mama cuprinde capsorul balai cu amandoua mainile si, sarutandu-si copila, ii spune:

-Da, copila mea, intr-adevar, sunt foarte urate mainile mele.

Ceva mai la o parte — martor tacut la aceasta intamplare, tatal isi citea ziarul. A lasat sa treaca vreo cateva clipe, in timp ce fetita isi reluase jocul, apoi chemand-o au plecat impreuna in gradina.S-au oprit pe marginea unei brazde, la umbra imbietoare a pomilor infloriti, scrie altarulcredintei.md.

-Tie iti plac povestile, Marioara?, a intrebat-o el.

-Atat de mult ca nu m-as mai satura ascultand, a raspuns fetita.

-Atunci, asculta, ca-ti voi spune chiar acum una:

O mamica tanara si frumoasa, cu maini albe de domnita, avea un singur copil, o fetita, pe care o iubea ca pe ochii din cap. Parintii copilei nu erau bogati si de aceea nu puteau tine nici macar o servitoare.

In timp ce tatal se ducea la lucru, mama facea singura toate treburile gospodariei. Copila crestea vazand cu ochii, sub privirile pline de dragoste ale lor. Intr-o zi, mama a plecat la bacania din apropiere ca sa cumpere ceva. Fetita dormea linistita in patucul ei. O scanteie a sarit din soba pe covor, iar acesta a luat foc. Focul s-a intins cu repeziciune si a cuprins toate lucrurile din camera.

Un fum negru si des a umplut toata casa. La tipetele puternice ale copilei, au sarit vecinii. Era prea tarziu s-o mai poata scapa. Flacarile cuprinsesera aproape totul si limbi dogoritoare goneau pe cei care incercau a mai scapa ceva.

Mama, care tocmai se inapoia de la bacanie, ingrozita, si-a aruncat pachetele din brate. Alergand disperata, fara a tine seama de pericol, s-a repezit prin multime spre camera copilei. Toti au incercat s-o opreasca, stiind ca nimic nu se mai poate face. Dar nu se gaseau brate puternice ca s-o tina din drumul ei.

Avea un singur gand: „sa-si scape copilul”. Infruntand primejdias-a repezit prin flacari. A patruns in odaie si din doi pasi a fost la patul copilei. A cuprins-o in brate si cu mainile ei a potolit flacarile ce cuprinsesera hainele fetitei. Cu fetita stransa la piept, facandu-i pavaza din bratele sale, a iesit in curte. Inabusita de fum, fetita era mai mult in agonie. Ajutoarele ce i s-au dat au readus-o la viata. Copila a scapat, insa cu pretul ranirii mainilor mamei sale. A stat multe luni in spital. La intoarcerea acasa, mainile ei frumoase erau acum vinete si zbarcite din cauza arsurilor.

Curgeau siroaie lacrimile din frumosii ochi ai copilei. Fara a scoate un cuvant, s-a ridicat de langa tatal sau. Apropiindu-se de mama, a ingenunchiat in fata ei si sarutandu-i in lacrimi mainile cele zbarcite, a zis suspinand:

-Maicuta buna si sfanta, mainile tale sunt cele mai frumoase maini din lume.

Loading...
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *