Nu este alt semn mai adevarat care sa arate ca noi suntem cu adevarat ai lui Hristos ca iubirea vie, improspatata si imbogatita zilnic.

Painea nu striga, nu se lauda, nu se preface! Ea se daruieste cu totul tuturor, intai prin mireasma ei, apoi prin gustul ei. Cel flamand nu are nevoie de o fotografie a painii, nici de o frumoasa descriere a painii, ci are nevoie chiar de paine. Cat de amarat am plecat odata de la o pravalie care avea deasupra ofirma mare pe care scria „Paine”! Pe toti peretii erau zugravite tot felul de forme de paine, dar inauntru era gol. Nu avea nici un fel de paine. Eram flamand, aveam nevoie neaparat de paine, dar cel care trebuia sa mi-o dea nu avea decat firma si tablourile zugravite ale painii, iar foamea ma chinuia.

Fratii mei, oare noi putem intelege ca cei din jurul nostru nu au nevoie nici de firma noastra frumoasa, nici de chipurile sau laudele noastre, ci au nevoie de Painea noastra, adica de Hristos. Toti cei care ne inconjoara au nevoie de Iisus cum au nevoie de painea cea zilnica spre fiinta.

Putem noi intelege acum cat de mare este datoria noastrafata de Paine si fata de flamand, ca sa-i putem apropia? Fata de Hristos, pe Care trebuiesa-L ducem lumii si fata de o lume pe care trebuie s-o aducem la Hristos? De raspunderea vesnica pe care o avem pentru datoria aceasta nu ne poate despovara vesnic nimeni, cinumai implinirea ei cu adevarat. Cel flamand cunoaste ca cineva are paine numai prin faptul ca i-o da, iar el se satura. Noi nu vom aduce niciodata cinste lui Hristos, nici nu nevom implini datoria fata de Dumnezeu si fata de semenii nostri doar prin vorbe, fara fapte.

Oricat de laudate ar fi credinta noastra, invatatura noastra, calitatile noastre, daca oamenii nu vad in faptele noastre, in umblarea si trairea noastra, miezul gustos si mireasma placuta a unei vieti in Hristos, in zadar este totul! Mai bine nu ne-am fali cu nimic, nu am vorbi, nu am predica, daca in viata noastra lipseste Hristos, daca in loc de paine avem piatra si in loc de peste avem serpi (Matei 7, 9-10)!

Dragul meu, ceea ce iti spun tie imi spun si mie si tuturor: flamanzii s-au scarbit de vorbe! Ei vor paine! Lumea s-a saturat de predici, ea are nevoie de Hristos! De ce nu intelegem noi insine ceea ce ne luptam sa-i facem pe altii sa inteleaga?!

Si ce inseamna asta?

Inseamna a ne umple mai intai pe noi insine de Hristos si de virtutile Lui in toata trairea noastra cu fapta si apoi a-i face si pe altii sa ajunga tot asa. Nu vorbe, ci fapte se cer! Altfel cuvintele raman numai o firma frumoasa, iar practic, dincolo de vorbe nu este nimic.

Prin ce va cunoaste atunci lumea ca noi suntem ai lui Hristos?…

Extras din Preotul Constantin Sarbu, Lacrima si Har, Editura Bonifaciu, 2011

Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *