Cornel Manaz este un tanar antreprenor, in varsta de 27 de ani, care poate deveni un model pentru cei care au lipsa de incredere in ei. A fost abandonat de mama la nastere, iar despre tatal sau nu stie nimic. Le-a povestit jurnalistilor de la Monitorul de Suceava ca atunci cand s-a inscris la facultate putini au stiut ca e orfan si nu pentru ca i-a fost rusine, ci pentru ca a vrut sa reuseasca prin „ceea ce poate, nu printr-un statut de caz social”.
Pana la 12 ani a trecut prin doua orfelinate. Mergea pe la oamenii din apropiere si ii ajuta prin curte la diverse treburi gospodaresti pentru a manca ceva mai bine. La 12 ani a invatat sa faca chirpici si ajutat-o pe o asistenta sa-si faca o casa. I-a devenit ca o sora mai mare. Zece ani mai tarziu, din intamplare, a avut parte de o intalnire emotionanta cu ea, in Italia, intr-o vacanta.
Viata a inceput sa i se schimbe dupa Revolutie, dupa ce doi voluntari, familia Ibi si Olaf Lippold din Germania, au venit la orfelinat si l-au placut atat de mult pe Cornel incat au locuit impreuna o perioada.
Insa cand era in clasa a VIII-a, stagiul voluntarilor s-a incheiat. „Despartirea de ei a fost cel mai greu lucru cu care m-am confruntat in viata. Am invatat ca lumea vine si pleaca in viata ta si asta te invata sa iei decizii”, a povestit Cornel pentru reporterii de la Monitorul de Suceava, scrie realitatea.net
Proiectul lui Cornel: „Ajuta-i sa zambeasca!”
In timpul liceului a inceput sa se implice in diverse proiecte sociale pe care tot el le-a demarat. Asa a aparut, de exemplu, campania „Ajuta-i sa zambeasca”, care sprijinea copiii cu dizabilitati din Siret. In clasa lui i-a incurajat pe colegi sa doneze cate un leu pentru a le cumpara dulciuri, apoi campania s-a extins in tot liceul, apoi in tot orasul, iar proiectul exista si acum.
Dupa liceu a intrat la Facultatea de Stiinte Economice, la Universitatea „Stefan cel Mare” din Suceava, iar in ultimul an si-a facut o firma de amenajari interioare. Un an mai tarziu a vazut o firma a unui concern austriac cunoscut intr-o parcare din Suceava. A mers la ei si i-a intrebat daca nu vor un colaborator in Romania. I-au spus ca nu, insa le-a lasat cartea de vizita, iar dupa aproximativ un an s-au razgandit si l-au sunat.
„Aveam 1.500 de euro stransi. Am cautat o masina potrivita in Germania, am gasit un Mercedes Vito care costa 10.000 de euro. L-am sunat pe neamt, i-am spus ca am un avans de 1.500 si am nevoie sa cumpar masina asta. L-am intrebat daca ma crediteaza un an. Daca imi merge bine, platesc masina, daca nu, i-o restitui si pierd banii de avans si ce reusesc sa-i mai platesc lunar. A zis ok si am facut targul. Am achitat masina si am folosit-o pana anul trecut, cand am donat-o unei familii cu sapte copii”, a mai povestit Cornel.
Acum e casatorit, are o firma cu opt angajati, iar firma sa are o cifra de afaceri de peste 1 milion de euro. „Mi-a dat Dumnezeu mai mult decat am meritat. Sunt motivat sa-i ajut pe cei care nu stau intr-un colt si-si plang de mila. Pe oameni trebuie sa-i ajuti sa se dezvolte pentru ca daca doar ii hranesti, stagneaza. Un an ii sprijin, dar pe urma vreau sa vad contributia lor pentru a-si face viata mai buna”, e de parere Cornel.
