Mircea Cărtărescu (n. 1956, București) este un poet, prozator, critic literar și publicist român.
Absolvent al Facultății de Litere a Universității București. Conferențiar universitar. Doctor în literatura română cu o teză despre Postmodernismul românesc.
Deținător al Premiului Statului Austriac pentru literatură europeană.
Am reținut o serie de considerații personale, de o categorică valoare:
“Printre marii scriitori ai lumii există, evident, și oameni imposibil de buni, și javre sinistre, dar mai ales combinații din cele două, uneori combinații foarte stranii.”
“Astăzi însă mă gândesc că mai bine aș mai fi copilărit puțin.”
“una din rădăcinile poeziei este muzica.”
“Sinceritatea în literatură este o mare greșeală (sinceritatea genuină)!”
“În lumea literară ți se iartă orice, dar nu și acest dar otrăvit care este succesul. Am înțeles asta repede și nu mi-am făcut iluzii.”
“Cea mai minunată femeie din lume este cea care te iubește cu adevărat și pe care o iubești cu adevărat.”
“Înainte să plec, am suflat aburi peste imaginea ta și am scris cu degetul pe oglindă: dispari.”
“Cărțile sunt fluturi cu care zburăm prin propria noastră minte, sub bolta uriașă a țestei noastre. Niciun aparat de zbor nu te-a dus atât de departe.”
“Azi știu că a fi matur, a fi om întreg, nu înseamnă altceva decât a înțelege că ești rău, fundamental și dincolo de orice altceva.”
“Eu sunt, în cele din urmă, căutarea mea de sine.”
Un articol de Dan Mlădinoiu
