Odinioara, Zina Dumitrescu era neobosita. Cu un simt al frumosului bine dezvoltat, tanara Zina Dumitrescu avea sa se faca remarcata mai intai ca manechin, apoi ca designer. La doar 30 de ani, aceasta reusea sa devina directorul executiv al Casei de moda Venus.
In anii ce-au urmat, prin mainile ei au trecut zeci de manechine, care i-au ascultat sfaturile si care au reusit sa faca o cariera in domeniul modei. Ii amintim pe Janine, Romanita Iovan, Bianca Brad, Dana Savuica, Melek Amet, Catalin Botezau ori Liviu Ionescu, scrie stiriactuale.net.
A cochetat cu actoria
Desi era studenta la Drep, facultate pe care parintii ei si-o doreau pentru ea, Zina Dumitrescu si-a incercat norocul la Facultatea de Teatru si Film.
„Eram prin anul trei de drept si aveam o matusa, Lucia Novacovici, care era bibliotecara Teatrului National. Si, ducandu-ma pe la ea in vizita – in tinerete am citit foarte mult – eram pe atunci superba, cu parul blond pana la brau – toata lumea din teatru ma intreab de ce nu dau la teatru… m-a prezentat regizoarei Marieta Sadova.
M-am dus la ea cu doua poezii invatate, „Floare-albastra” a lui Eminescu si „Fabula animalelor” a lui Beniuc. Si cu doua poezii invatate foarte bine, cu doua-trei zile inainte de examen, am intrat la Institutul de Teatru si Film.
M-am retras de la Drept, imediat ce am intrat la Institut, la clasa lui Pop Martian, Dreptul terminandu-l mai tarziu, la fara frecventa, de gura parintilor mei care doreau sa termin o facultate serioasa, pentru ca dupa parerea lor Institutul de Teatru si Film nu era o facultate pe care sa te bazezi.
Am fost prietena si colega de grupa cu Rodica Popescu Bitanescu, cu Stela Popescu.”, isi amintea, acum cativa ani, Zina despre incercarile ei in ale actoriei.
Cum a ajuns sa fie model
Facultatea de actorie a terminat-o, insa n-ajuns nicicand sa ”profeseze”. A fost tentata, mai devreme, de modeling. ” In anul intai de facultate, la teatru, au venit de la departamentul de creatie de la Fabrica de Confectii sa caute manechine si m-au selectat pe mine, pe Stela Popescu, pe Ruxandra Ionescu sa prezentam moda la Patinoarul „23 August”.
In momentul in care am ajuns la Fabrica de Confectii l-am cunoscut pe Costica Dima, zic eu cel mai mare designer si tehnician in materie de moda din Romania.
Pe vremea aceea se lucra foarte mult pentru export, iar el pleca in toate tarile, in Canada, in America, cum m-as duce eu acum pana la Slobozia, care era pasionat de profesia lui facuse o multime de cursuri de specializare si, datorita lui, m-am apucat sa fac moda.
La 2 octombrie 1972 s-a teminat constructia si s-a inaugurat Casa de Moda Venus in cladirea in care este si acum.
A fost construita special pentru a fi casa de moda, cu sala de prezentare, cu show room alaturi, etajele doi, trei, patru, cinci, sunt cu atelierele de creatie, la etajul sase conducerea, iar la sapte birourile personalului administrativ” si-a amintit Zina.”
A cunoscut-o pe Coco Chanel
Zina Dumitrescu a avut sansa, in 1967, s-o cunoasca pe celebra Coco Chanel, despre care spune ca i-a ”influentat viata”: ”In 1967, la Moscova, in Piata Rosie, s-a desfasurat primul si unicul congres mondial de moda, unde eu am cunoscut-o personal pe Coco Chanel, o femeie care mi-a influentat viata destul de mult, a fost ca o Olimpiada, cu drapele, cu deschidere oficiala”, si-a continuat a continuat Zina povestea.
„Coco Chanel iesise pentru prima oara in afara Frantei, si venise la Moscova fiind foarte curioasa sa-l vada pe Lenin.
Pe vremea aceea manechinele erau angajate cu norma intreaga, cu toate ca in Codul Muncii eram trecute ca muncitor necalificat, iar dupa ’90 eu am reusit sa introduc in nomenclatorul muncii profesia de prezentator de moda”.
A refuzat-o pe Elena Ceausescu
Cat despre intalnirile cu Elena Ceausescu, Zina admitea ca nu era o persoana placuta si, din acest motiv, a refuzat sa lucreze pentru ea atunci cand I s-a oferit ocazia:
” Am ramas foarte impresionata pentru ca nu am vazut in viata mea o femeie care sa aiba de la nas trei randuri de riduri foarte adanci.
(…)Elena Ceausescu a vrut la un moment dat sa o imbrac. Intotdeuna de ziua ei, pe 6 ianuarie, fiecare sector ii facea cadou cate o rochie.
Mereu cand primea cadouri, ei ii placeu cele de la sectorul 3, unde este Venusul. Noi aveam o brodeza extraordinara, Mia Nicolae, care facea broderii de mana cu perle si margele de puteai compara rochiile cu cele de la Christian Dior.
De look-ul Elenei Ceausescu se ocupa Piti Vasiliu, care pe timpuri a avut una dintre cele mai faimoase case de moda din Bucuresti, in perioada in care Bucurestiul era comparat cu Micul Paris.
Ea nu avea haine urate pe ea, dar nu stia sa le poarte, le pura ingrozitor, statea ingrozitor si nu stia sa merga, dar hainele erau de foarte buna calitate si bine facute.
De coafat se coafa de cele mai multe ori la cel mai mare salon din Paris. Era preocupata de moda, dar atat o ducea minte, in rest nimeni nu avea voie sa arate mai bine decat ea.
Am avut ocazia sa vorbesc cu ea la doua intalniri oficiale, si o pot caracteriza ca pe o persoana acra.
Ma uitam si pe podium cand venea la prezentarile noastre, ea ne privea asa cu o figua, ii simteam din priviri rautatea si invidia. M-am trezit intr-o buna zi la usa cu un colonel pe care l-am intalnit atunci si l-am mai intalnit multi ani mai tarziu, pe trotuar in fata Casei de moda, m-a salutat reverentios si mi-a spus ca vrea sa-mi multumeasca.
El venise atunci la mine si m-a intrebat daca nu vreau sa lucrez pentru Elena Ceausescu, si m-am uitat la el si l-am intrebat: „Dom’le nu ai familie, nu ai copii? Tii la familia dumitale?
Atunci cum vrei sa ma recomanzi pe mine? Eu in primul rand nu sunt membra de partid, apoi eu o sa ma duc la ea sa-i spun sa nu-si mai tina mainile asa ca nu-i zboara, ii spun sa-si tunda cocul ala de cuib de cuci din cap, sa-si faca o multime de chestii.
Si stiu ca nu-i voie, ori dumneata iti asumi raspunderea, ca dumneata ma recomanzi. Spune-i ca am o origine nasanatoasa si nu sunt demna sa fiu in preajma ei.”
