Sistemul de notatie muzicala isi are inceputul in Evul Mediu, in Italia, Florenta.
Un calugar pe nume Guido d’Arezzo (n. 991/992 – d. dupa 1033) a reusit sa dea nume notelor prin care se exprima si muzicienii de astazi, relateaza eushtiu.com.
Guido era profesor de muzica si conducatorul corului bisericesc, el a calatorit foarte mult prin Italia si a depus mult efort pentru ca intr-o zi sa inventeze o cale mai simpla de invatare a melodiilor necunoscute, provenita dintr-un imn medieval pe care interpretii de cantus planus il invocau in cinstea protectorului lor, Sf. Ioan:
UTqueant laxis
REsonare fibris
MIra gestorum
FAmuli tuorum
SOLve polluti
LAbii reatum
Sancte Ioannes
Denumirea celor 7 note, in afara de prima, finaliza cu o vocala ceea ce permitea mai usor sa fie cantate. De aceea, in secolul XVI nota „ut” a fost inlocuita cu „do”, cel mai probabil de la cuvantul latinesc „Dominus”.
Iata care, intr-un final, este interpretarea sistemului actual de notatie muzicala:
Do – Dominus – Dumnezeu;
Re – rerum – materie;
Mi – miraculum – miracol;
Fa – familias рlanetarium – familia planetelor, sistemul solar;
Sol – solis – soare;
La – lactea via – Calea Lactee;
Si – siderae – stele.
Pe langa acest sistem de notatie muzicala, Guido a mai adus un aport important in teoria muzicala. In timpul dirijarii corului sau el, cu ajutorul manii stangi sugera cantaretilor ce nota sa ia intr-un anumit moment, conform imaginii de mai jos.
Ulterior, Guido a inceput sa insemne fiecare sunet cu o nota pe care le plasa pe portativul format din 4 linii paralele. Astazi portativul este format din 5 linii orizontale, insa principiul de plasare a notelor a ramas acelasi.
