Rugaciunea parintilor, dar mai ales a mamei, deoarece se face din inima si cu durere, este repede auzita.
Atunci cand eram in Schitul Ivirulul, a venit la mine un tanar. Era plecat de la parinti si umbla prin Halkidiki. Aici s-a lipit de un grup de inchinatori care veneau in Sfantul Munte si astfel a venit si el impreuna cu aceia. Era ateu, hulitor si foarte obraznic. Avea o inteligenta diavoleasca si nu credea in nimic. Ii injura pe toti, mici si mari. L-am luat cu binisorul si l-am adus cat de cat pe calea cea buna. L-am si tuns chiar, pentru ca avea parul lung, scrie doxologia.ro.
– Asculta, ii spun, ai o mama binecuvantata. Rugaciunile ei te-au adus aici.
– Da, Parinte, imi spune acela, umblam prin Halkidiki si nici eu nu mi-am dat seama cum am ajuns aici.
– Daca va afla mama ta ca ai venit aici in Sfantul Munte si te va mai vedea si tuns, foarte mult se va bucura.
– Dar de unde stii, Parinte? Intr-adevar, se va bucura mult mama mea atunci cand ma va vedea asa schimbat.
Dumnezeu l-a impins cand dintr-o parte, cand din alta pana ce l-a dus la „mester”. Cata rugaciune trebuie sa fi facut sarmana lui mama!
(Cuviosul Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovnicesti. Volumul IV. Viata de familie, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003, pp. 113-114)
