Iata un fragment dintr-un articol din Revista Orizonturi Culturale Italo-Romane:

Eveniment editorial: „Sfaturi prietenesti de la Papa Francisc” de A. Tornielli si D. Agasso jr.

Exista, in mod evident, mari deosebiri intre fostul Papa, Benedict al XVI-lea, demisionat spre surprinderea tuturor, si actualul Papa, Francisc, ajuns aici de pe un alt continent. Sobrietatea nemteasca a fost inlocuita de spontaneitatea argentiniana. Ignorarea aulica a problemelor sociale presante, de dragul meditatiilor filosofice, a fost substituita de implicarea hotarita in necazurile celor multi. Dupa un papa teolog, a venit un papa samaritean, scrie espirit.ro.

Ar fi gresit sa se vada in setea de actiune a Papei Francisc o inapetenta pentru teorie. Dar meditatia lui isi cauta mereu un estuar spre fapte. Abstractia e acceptata doar daca ofera ameliorari concrete, rapide. Jorge Mario Bergoglio a stiut foarte bine ce face, atunci cind si-a luat la investire numele sfintului din Assisi.

Doi ziaristi, vaticanisti, Andrea Tornielli si Domenico Agasso jr., s-au gindit sa puna cap la cap reflectiile despre lume si viata ale Papei, asa cum rezulta ele dintr-un sir de predici tinute in diverse momente, in diferite contexte. Cartea a aparut in Italia in martie 2017 (Consigli di un Papa amico, San Paolo Edizioni), fiind acum tradusa si in limba romana sub titlul Sfaturi prietenesti de la Papa Francisc. Cuvinte care ne ajuta sa traim mai bine (traducere din italiana de Laszlo Alexandru, Cluj, Editura Viata Crestina, 2017). Se contureaza cu multa claritate directiile de interes „ideologic” ale sefului spiritual de azi. El ne ofera sugestii pentru a trai mai bine, in frenetica lume contemporana: sa punem iubirea de oameni mai presus de toate, sa evitam ingimfarea, sa pricepem ca bogatia si faima sint zadarnice, sa nu rivnim la puterea lumeasca, sa nu ne terorizam spiritual semenii prin birfa si defaimare, sa invatam inocenta de la copii, sa fugim de abjectia coruptiei, sa ne implicam generosi in valorile ecologiei, sa reinvatam bucuriile simple ale existentei, sa fim generosi prin daruire sufleteasca, sa aplicam regulile tolerantei in cadrul familiei, sa rezistam cu incredere in fata suferintelor vietii, sa descoperim noi sensuri ascunse in cutele durerii, sa nu ne pierdem speranta. Detaliile meditatiei papale, pe aceste subiecte importante, pot fi descoperite acum de cititori in limba romana. Iata citeva fragmente din cartea tocmai aparuta.

FAMILIA

SI CELE TREI FORMULE MAGICE ALE SALE:

„IMI DAI VOIE?”, „MULTUMESC”, „IARTA-MA”

Pentru a salva o casnicie
nu e nevoie de Castile Albastre

Casnicia este „icoana iubirii lui Dumnezeu pentru noi”. Ceea ce nu exclude faptul ca „in viata familiei exista numeroase dificultati – serviciul, banii insuficienti, copiii au probleme… – iar intre soti apar certurile”, iar uneori „zboara farfuriile”. Dar „pentru a face pace nu trebuie sa chemam Natiunile Unite”, ci sa folosim, intre sot si sotie, cele trei „formule magice”: „Imi dai voie?”, „Multumesc”, „Iarta-ma”. Este reteta Papei Francisc.

Acest sacrament „ne conduce in inima proiectului lui Dumnezeu, care este un proiect de alianta cu poporul Sau, cu noi toti, un proiect de comuniune. La inceputul Genezei, prima carte din Biblie, ca o incununare a povestirii despre creatie, se spune: «Dumnezeu l-a creat pe om dupa asemanarea Sa; dupa chipul lui Dumnezeu i-a creat: barbat si femeie… De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup»”. Imaginea Domnului este „cuplul matrimonial, este barbatul si femeia, amandoi, nu doar barbatul, nu doar femeia, nu: amandoi. Aceasta este imaginea lui Dumnezeu, iar iubirea, unirea Domnului cu noi e acolo, este reprezentata in aceasta unire dintre barbat si femeie. Si e foarte frumos, e foarte frumos asa!”. Fiindca suntem „creati pentru a iubi, ca o reflectie a lui Dumnezeu si a iubirii Sale. Iar in unirea conjugala, barbatul si femeia realizeaza aceasta vocatie, sub semnul reciprocitatii si al comuniunii de viata deplina si definitiva”.

Curajul de a trai viata impreuna

Dar aveti grija: adevarata legatura se mentine „mereu prin Dumnezeu. Atunci cand familia se roaga, legatura se pastreaza. Atunci cand sotul se roaga pentru sotie, iar sotia se roaga pentru sot, acea legatura devine puternica. Unul se roaga alaturi de celalalt”. Pontiful stie ca „in viata matrimoniala exista multe dificultati, multe, nu-i asa? Serviciul, banii insuficienti, copiii au probleme… multe dificultati. Si de multe ori sotul, sotia, devin cam nervosi si se cearta intre ei. Cum sa nu? Se cearta! Mereu, mereu este asa: mereu se cearta oamenii casatoriti! Ba chiar, uneori, zboara farfuriile! Voi radeti, dar asta e adevarul! Si nu trebuie sa ne intristam din cauza asta. Asa e conditia umana. Dar secretul e ca iubirea este mai puternica atunci cand cei doi se cearta”. De aceea Episcopul Romei ii sfatuieste pe soti, „intotdeauna sa nu-si incheie ziua in care s-au certat fara sa se impace. Mereu!”. Apoi adauga: „Ca sa va impacati, nu trebuie sa chemati Natiunile Unite, sa vina la voi acasa pentru a face pace! E destul un mic gest, o mangaiere: «Hai, lasa! Pe maine!». Si maine se incepe de la zero. Asa e viata: trebuie s-o ducem mai departe astfel, cu curajul de a vrea sa traim impreuna. E un lucru mare si frumos! Si viata matrimoniala este foarte frumoasa si trebuie s-o protejam impreuna, sa-i protejam pe copii”.

Cele trei formule magice: „imi dai voie?”, „multumesc”, „iarta-ma”

Pentru a ajuta viata matrimoniala „exista trei formule. Trei formule care trebuie mereu pronuntate, care trebuie tinute la indemana acasa: «imi dai voie?», «multumesc», «iarta-ma». Cele trei formule magice! Imi dai voie?: ca sa nu dai buzna in viata celuilalt. «Imi dai voie? Cum ti se pare? Asa-i?». Multumesc: trebuie sa-i multumesti celuilalt. «Multumesc pentru ceea ce ai facut de dragul meu». Frumusetea de a spune «multumesc»! Si, intrucit toata lumea greseste, cealalta formula, care e cam greu de rostit, dar trebuie s-o spunem: «Te rog, iarta-ma! iarta-ma!». Cum ziceam? «Imi dai voie?», «multumesc», «iarta-ma»”.

Smartphone si televizor la masa? Avem o familie saracacioasa

„O familie care nu mananca aproape niciodata impreuna, sau in care la masa lumea se uita la televizor, se uita in smartphone, este o familie foarte saracacioasa”. Papa Francisc se refera la „convivialitate, adica la capacitatea de a imparti bunurile vietii si de-a te bucura de faptul ca poti sa faci asta. Dar sa imparti, sa stii sa imparti este o virtute foarte pretioasa! Simbolul sau, icoana sa este familia reunita in jurul mesei de-acasa”; este „impartirea hranei – si prin urmare, pe langa hrana, a afectiunii, a povestilor, a evenimentelor… – e o experienta fundamentala”. Cand e o sarbatoare, o zi de nastere, o aniversare, „ne adunam cu totii in jurul mesei. In unele culturi se obisnuieste sa se adune lumea si in caz de doliu, pentru a-i sta aproape celui care sufera pentru pierderea unei rude. Convivialitatea este un termometru sigur pentru a masura sanatatea raporturilor: daca in familie exista ceva in neregula, sau vreo rana ascunsa, la masa se intelege imediat”. Astfel, o familie care aproape niciodata nu mananca impreuna, sau „unde la masa oamenii nu-si vorbesc, ci se uita la televizor, se uita in smartphone, este o familie foarte saracacioasa. Cand copiii la masa sunt lipiti de computer, de telefonul celular si nu se asculta intre ei, asta nu-i familie, e o pensiune!”.

Crestinismul are o „vocatie speciala pentru convivialitate, toata lumea o stie. Domnul Isus ii invata pe ceilalti cu placere la masa si uneori reprezenta imparatia lui Dumnezeu ca pe o cina vesela. Isus a ales momentul mesei si pentru a le transmite invataceilor testamentul Sau spiritual, a facut asta la cina, condensand totul in gestul memorabil al Jertfei: si-a oferit Trupul si Sangele ca Hrana si Bautura pentru mantuire, ce cuprinde iubirea adevarata si durabila”. Din aceasta perspectiva „se poate spune cu adevarat ca familia este «de-a casei» in jurul mesei, tocmai fiindca duce la euharistie propria experienta de convivialitate si o deschide spre harul unei convivialitati universale, a iubirii lui Dumnezeu pentru lume”. In vremea noastra, „marcata de atatea inchideri si de prea multe ziduri, convivialitatea, generata de familie si extinsa de Euharistie, devine o oportunitate fundamentala. Euharistia si familiile hranite cu ea pot sa invinga blocajele si sa construiasca puntile de primire si intrajutorare”. Euharistia unei Biserici facute din familii „este o scoala a incluziunilor omenesti, care nu se teme de confruntari! Nu exista copii, orfani, infirmi, neprotejati, raniti si disperati, parasiti, pe care euharistia familiilor sa nu-i poata hrani, inzdraveni, apara si gazdui”.

Convivialitatea nu e de vanzare!

Pontiful e ingrijorat ca in ziua de azi „multe contexte sociale ridica obstacole in calea convivialitatii in familie”. Dar „trebuie sa gasim calea s-o recuperam – incurajeaza Episcopul Romei – la masa vorbim, la masa ascultam, trebuie sa dispara orice tacere, in afara de tacerea pioasa a maicutelor, dar nu cea a egoismului, a telefonului celular, a televizorului, sa recuperam convivialitatea, adaptand-o vremurilor noastre”. Convivialitatea parca „a devenit un lucru de vanzare, dar astfel inseamna altceva. Iar momentul mesei nu mai e totdeauna o dreapta impartire a bunurilor, capabila sa ajunga la cel lipsit de paine si de iubire”.

Cheltuim pentru mancarea inutila,
iar apoi cheltuim ca sa slabim

In tarile bogate „suntem impinsi sa cheltuim pentru hrana excesiva, si apoi suntem din nou constransi sa remediem excesul. Iar aceasta «afacere» necugetata ne distrage atentia de la foamea adevarata, a trupului si a sufletului”. Daca nu exista convivialitate, triumfa „egoismul, fiecare se gandeste la el insusi. Mai ales ca publicitatea a redus-o la o tanjeala dupa gustari si la o pofta de dulciuri. Pe cand multi, prea multi frati si surori raman neprimiti la masa. Este o rusine!”. In acest sens, „alianta vie si vitala a familiilor crestine, care preceda, sustine si imbratiseaza in dinamismul ospitalitatii sale ostenelile si bucuriile cotidiene, colaboreaza cu harul Euharistiei, care este in masura sa creeze o comuniune mereu noua, cu puterea sa care include si salveaza”.

„Azi e un razboi mondial
pentru a se distruge casnicia”

„Casnicia este cel mai frumos lucru creat de Dumnezeu – afirma Francisc. Biblia ne spune ca Dumnezeu a creat barbatul si femeia, i-a creat dupa asemanarea Sa, adica barbatul si femeia care se fac un singur trup sunt imaginea lui Dumnezeu”. Bergoglio citeaza „dificultatile care apar in casnicie, neintelegerile si ispitele” si solutia „cu divortul: eu imi caut alta, ea isi cauta altul si incepem de la capat”. Dar „cine plateste cheltuielile pentru divort? Le platesc amandoi? Mai mult, plateste Dumnezeu, fiinda daca se desparte un singur trup, se murdareste imaginea lui Dumnezeu. Platesc copiii. Voi nu stiti, dragi frati si surori, cat sufera copiii, copilasii, cand vad certurile si despartirea parintilor”.

„Trebuie sa ne straduim sa salvam casnicia – continua el. Dar e normal oare ca in casnicie lumea sa se certe? Da, e normal. Se intampla, si cateodata zboara farfuriile. Dar daca este o iubire adevarata, vine iute impacarea. Eu ii sfatuiesc pe soti: certati-va cat vreti, dar nu terminati nicio zi fara sa va impacati. Stiti de ce? Fiindca „razboiul rece” din ziua urmatoare e foarte primejdios. Multe casnicii se salveaza, daca cei doi au curajul, la sfarsitul zilei, nu sa lanseze un discurs, ci sa dea o mangaiere, sa faca pace”.

„Dar e adevarat – mai spune Papa – ca exista situatii complicate, cand diavolul isi vara coada si impinge o femeie in fata barbatului si ea i se pare mai frumoasa decat a lui. Sau cand impinge un barbat in fata unei femei si i se pare mai destoinic decat al ei… Cereti ajutor de indata ce apare aceasta ispita!”. Dar cum pot fi ajutate cuplurile aflate in dificultate? „Prin deschidere, prin apropiere, prin insotire si includere in trupul Bisericii. In comunitatea catolica trebuie sa ajutam si sa salvam casniciile”. Francisc repeta cele trei „vorbe de aur” din viata de cuplu. „Cand celalalt a facut ceva pentru tine, stiti sa spuneti multumesc? Si daca vreunul din cei doi a facut o trasnaie, stiti sa cereti iertare? Si daca vreti sa realizati un proiect, stiti sa cereti parerea celuilalt? Trei formule: «imi dai voie?», «multumesc», «iarta-ma»”.

Daca in familie „se folosesc aceste vorbe, casnicia merge inainte fara probleme”.

Teoria gender, marele dusman al casniciei

Un mare dusman al casniciei e „teoria gender”, acel ansamblu de idei preluate de activismul gay si feminismul radical, dupa care sexul ar fi doar o constructie sociala, a trai „ca barbat” sau „ca femeie” n-ar mai corespunde unei situatii biologice, ci unei constrangeri culturale. Astfel identitatea sexuala, adica existenta ca barbati si femei, este inlocuita de identitatea de gen: sa te „simti” astfel, indiferent de realitatea biologica. Si ne putem schimba, dupa bunul nostru plac, fie si pastrandu-ne nemodificata realitatea biologica. Ne avertizeaza Francisc: „Azi e un razboi mondial pentru a se distruge casnicia, ea nu este distrusa cu armele, ci cu ideile. Se produc colonizari ideologice, care o distrug”. De aceea sotii si sotiile trebuie sa fie pregatiti „sa se apere de colonizarile ideologice, daca exista probleme, si sa faca pace cat mai repede posibil, inainte de sfarsitul zilei”.

Loading...
Author

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *